Detergentul Baconschi

“În cazul d-lui Mihai Șora, obiect recent al unor vaste controverse virtuale, văd tabloul cam așa. Dumnealui a fost un intelectual cu opțiuni de stânga, care și-a susținut doctoratul în Franța, unde a și publicat o carte meritorie, la Gallimard. Era căsătorit cu o evreică, într-o Franță ocupată de naziști, unde Partidul Comunist făcea rezistență, pilotat de Moscova stalinistă.” –  scrie Teodor Baconschi

Vedeti, cand e sa te spele cu profesionalism “detergentul Baconschi”, in tablou apare, in plan central, “intelectual cu optiuni de stanga, sotie evreica, nazisti, rezistenta” – adica normalitate, sentimente, emotii – si dispare cu desavarsire ceea ce a existat in realitate “membru al Partidului Comunist Francez, pilotat de Moscova stalinista”. Pentru ca una e sa scrii “Bellu Silber, Mihai Roller si Lucretiu Patrascanu, membri importanti ai Partidului Comunist Roman in neagra perioada stalinista” si alta e sa scrii despre ei doar ca “au fost niste intelectuali cu optiuni de stanga”. Este ca, asa, se simte mangaierea placuta a moderatiei?

Si “detergentul” continua sa spele: “Imediat după război, când toată Europa de Est (aflată în drumul Armatei roșii până la Berlin) cade sub dictatura comunistă, dl Șora se repatriază și antamează o lungă carieră de editor (mai puțin de filozof, registru în care a fost relativ parcimonios). Oricum, în celelalte cărți publicate, a fost mai apropiat de personalismul lui E. Mounier și M. Buber, decât de marxism-leninism.”

Acum, in avanscena, “antameaza o lunga cariera de editor”, este puternic luminat de reflectoare. Subliminalul te trage, violent, de maneca – tu, el , noi, voi, ei, ca si Sora atunci, antamezi, antameaza, antamati, antamam o cariera de editor. Normal acum, normal atunci! Nimic iesit din comun. Sora a fost doar unul dintre editori. Unul simplu. Ca Ion Iliescu la Editura Tehnica!

Ce spala “detergentul Baconschi”, lasand mizeria in intunericul culiselor, este ca Sora, comunistul Sora Mihai, a fost seful celei mai importante edituri din Republica Populara Stalinista Romana, Editura de Stat pentru Literatura si Arta (ESPLA). Chiar atunci cand intelectualii, cand scriitorii,  Traian Braileanu, Radu Rosetti, Istrate Micescu, Anton Golopentia, Ghe I Bratianu, Constatin Gane, Mihail Manoilescu mureau in puscariile  Partidului Comunist, al carui membru important era chiar “editorul Sora”! Chiar atunci cand lui Radulescu Motru si lui Dimitrie Gusti li se luau casele si erau aruncati pe drumuri, la propriu, fara pensie, in timp ce un sfert din membri Academiei Romane erau aruncati in puscarii, iar restul dati afara, “editorul’ Sora il publica pe Mihai Beniuc si ale sale nemuritoare randuri: “Auzi cum mitralierele apara cauza poporului? Reactiunea care ridica capul o sa fie lovita implacabil! Proletariatul se va instala la putere si tancurile sovietice o sa faca una cu pamantul dusmanii clasei muncitoare”.

“Mai apropiat de E. Mounier si M. Buber, decat de marxism leninism” – spala “detergentul”.

Asadar, suntem indemnati sa retinem ca atunci cand Emil Racovita murea de foame in mizerie, cand Blaga era interzis, cand Alexandru Paleologu, Constantin Noica, Dinu Pillat, Nicolae Steinhardt si Pastorel Teodoreanu erau aruncati in inchisori,  Anna Pauker isi tragea consilier apropiat de Mounier si Dej il aproba sef  la ESPLA pe admiratorul lui Buber! Cat mai departe de Marx si Lenin! Sa le semene! Alb ca neaua!

“Bref, domnia sa nu poate sta moralmente alături de foștii deținuți politici, nici de scriitorii care au fost marginalizați pentru că nu erau ”pe linie”, dar nici nu poate fi taxat sec și definitiv drept bolșevic impenitent, vinovat de crime documentate.” – il scoate din lighean pe Sora, acum curat, Teodor Baconschi.

Bref, cu asta au ramas sutele si sutele de mankurti carora le place, pe Facebook, “detergentul Baconschi: Sora “nu poate fi taxat sec si definitiv drept bolsevic impenitent vinovat de crime documentate”. Fara sa realizeze ca, spalati cu detergentul Baconschi”, Gogu Radulescu, Dumitru Popescu – Dumnezeu, Alexandrina Gainusa, Suzana Gadea, si altii ca ei, nu mai au cum sa fie numiti, de nimeni, comunisti impenitenti. Gata cu asta! Ca doar nu au omorat pe nimeni! E documentata treaba.

 

 

3 comentarii

  1. Sunt toti o apa si un pamant fosti, actuali comunisti, anscunsi sau pe fată, in devenire sau la apogeu……

    1. Din nefericire, asa este!

Lasă un comentariu