Turisti in propriile lor tari !

“Identitatile profunde ale popoarelor au reaparut la suprafata odata cu inconstientul lor colectiv”, spunea Emmanuel Macron – cel care a mai sustinut ca nu exista cultura franceza, asta dupa ce a chemat la lupta impotriva “extremismelor” si a “nationalismelor”.

“Sunt Cancelarul refugiatilor” , a declarat in urma cu cateva zile Angela Merkel, imediat dupa ce i-a condamnat public pe nemtii care au iesit in strada la Chemnitz, pentru a cere expulzarea imigrantilor criminali, a acelora care ucid zilnic in Germania.

“Este vina noastra ca africanii vor sa vina la noi, pentru ca este nedrept ca am acumulat mai multa prosperitate decat statele africane” – isi invinovatea tara si poporul aceeasi Angela Merkel, la Forumul Mondial Economic de la Davos.

“Nu exista germani de bastina. Suntem o tara de imigranti si asa vom ramane” – a declarat in fata unei audiente formata din imigranti turci, Frank – Walter Steinmeier, presedintele Germaniei.

“Imigrantii sunt o binecuvantare. Sunt ca nou-nascutii. Nu trebuie sa ne uitam la bani” – spunea fostul premier suedez Frederik Reinfeldt.

“Islamul este istoria noastra, Islamul este parte din trecutul nostru si Islamul va fi parte si din viitorul nostru” –  declara Frank Timmermans – vicepresedintele UE.

“Daca Europa se inchide in fata imigratiei, acest lucru va insemna sfarsitul. Izolarea ne va face sa degeneram in consangvinitate. In Germania, imigrantii islamici aduc un aport deosebit imbogatirii diversitatii noastre si constituie un potential innovator pentru societatea germana”- Wolfgang Schauble, ex presedinte al Bundestagului.

Asa vobesc membri elitelor europene! Si lista exemplelor ar putea continua la nesfarsit. Nu au nimic bun de spus despre despre popoarele pe care le conduc. Nu-si ridica glasul niciodata in apararea lor! Chiar ele au decretat ca asta inseamna populism si seamana rasism! Gandul si mesajele lor sunt indreptate doar spre Ceilalti, spre cei de dinafara! De ce atitudinea asta ? Raspunsul e simplu: pentru ca nu-i mai leaga nimic de tara, natiunea si poporul lor! Si nu fac un secret din asta! Dezradacinati, arhitectii deconstructiei au devenit cancelarii afganilor si sirienilor, premierii somalezilor si pakistanezilor, si presedintii magrebienilor si africanilor subsaharieni. Nu mai apartin locurilor natale. Se simt mai legati de actualii “vizitatori” si viitorii votanti! Iar cine nu le seamana e supus oprobiului public!

Despre elitele europene, despre “turistii in propriile lor tari”, Laurent Ottavi are o abordare interesanta in Le Figaro.

<< Turisti in propriile lor tari…Istoricul Christopher Lasch a subliniat déjà asta in testamentul sau politic “Revolta elitelor sau tradarea democratiei”. “Elitele” Statelor Unite (dar constatarea este valabila si pentru cele din tarile Europei Occidentale, care nu fac obiectul cartii lui Lasch) se bucura ca “lumea se afla in miscare”. Idealul lor este mobilitatea, fie ea geografica sau virtuala. Elitele aleg retelele mai degraba decat locatia, uniformizarea accelerata in dauna frontierelor si a diversitatii reale. Ele se vad numai in postura de cetateni ai lumii, debarasandu-se astfel de obligatiile civice, inerente cetateniei. Denigreaza natiunea, cadrul democratiilor noastre, deoarece ea le apare ca o piedica in calea idealului propriu de emancipare, obligandu-le la solidaritate economica si politica cu proprii concetateni.

Christopher Lasch se intreaba: se mai gandesc elitele, la ele insele, ca fiind americane? Pentru ca au mai multe in comun cu omologii lor din alte tari decat au cu proprii lor concetateni. Din cauza asta, ele incerca “sa creeze institutii paralele si alternative”, pentru a se sustrage destinului comun. America de pe cele doua coaste dispretuieste America din centru, considerand-o retrograda. Si asta pentru ca America oamenilor obisnuiti, ca si Franta periferica, nu doreste sa traiasca ca un turist in propria ei tara. Nu cauta sa se deznationalizeze pentru a trai intr-un univers climatizat si standardizat; vrea sa se simta la ea acasa, ca o continuare a istoriei sale.

Cuvantul “turist” te duce cu gandul la Stendhal, atunci cand scriitorul “facea turul” locurilor pe unde trecuse Napoleon, dar inseamna cu totul altceva azi. Turistul contemporan, nu mai este un simplu calator, este un consumator in toata puterea cuvantului, care traverseaza o lume ce s-a debarasat de partile ei negative, o lume transparenta si, prin asta , exploatabila. Se tavaleste in confortul, in securitatea si in narcisismul sau selfie. Este intr-o cautare grabita si permanenta de fericire, si nu vrea sa mai interfereze cu vechile deporinderi.

Turistul este omul de nicaieri, despre care vorbea Herve Juvin. Asa ca nu are timp de istorie si geografie. Prin urmare, istoria nationala nu mai este “valorizata” decat in cadrul muzeelor, adica intre patru pereti, si trebuie inteleasa doar intr-o lectura binara: calai si victime. Muzeificarea nu reprezinta triumful istoriei. Ea este semnul ca ne-am hotarat sa punem capat tragismului ei, aruncand-o intr-o vitrina. Trecutul, asa se crede, este definitiv ingropat. Vizitatorii muzeelor observa cu un ochi superficial acei barbati si acele civilizatii straine, razboinice si patriarhale, care, totusi, sunt cele care ne-au facut posibili si fara de care nu am exista azi. In ceea ce priveste geografia, frontierele sunt un obstacol in calea liberei circulatii a bunurilor, a capitalurilor si a persoanelor… si a retelelor, in care elitele se simt atat de bine.

“Constructia europeana”, sintagma artificiala menita sa mascheze amploarea deconstructiei, este o buna ilustrare pentru aceste refuzuri ale constrangerilor de timp si de spatiu. Ea ignora diversitatea natiunilor, pluteste deasupra pamantului, ca si elitele care au inventat-o, si nu ezita sa ignore votul popoarelor (referendumul din 2005), pentru a-si pastra podoaba inconsistentei.

“Nu poate exista democratie impotriva tratatelor” , am auzit in timpul crizei grecesti.”Viziunea turistica” asupra lumii, a celor care “ne conduc”, mai mult decat ne guverneaza, nu recunoaste poporul si nici politica. Democratia, totusi, implica in primul rand existenta unui corp politic, a unui demos suveran. Este puterea poporului, prin popor, pentru popor! Este semnificativ faptul ca “elitele” franceze au fost reduse la starea de a opune un argument turistic criticilor aduse monezii euro, aceasta “moneda fara fata”, cum ii spunea Juvin. Multumita euro, turistii nu mai schimba monezile tarilor lor in tarile membre ale zonei! Ce progres! Ce mai conteaza, in fata acestei imense reusite, divergentele economice si politice crescande dintre tari, dezindustrializarea, somajul? Acest tip de argument este un simbol al dispretului de clasa…..

Distrugerea diversitatii lumii, la care isi aduc aportul elitele, este deconstructia realitatii. Ca si turistii, al caror imaginar este modelat de industria agrementului, elitele traiesc intr-o “hiper-realitate”. In conditiile astea, nu trebuie neglijat ceea ce sublinia cu atata dreptate Christopher Lasch: “constructia sociala a realitatii” este dogma lor. Elitele sufera de boala deconstructiei, pentru a putea reconstrui de la zero. Ideologia de gen si transumanistii contribuie la asta din plin.

Multiculturalismul ca bazar universal

Conform elitelor, societatea de reconstruit este evident multiculturala. Si aici viziunea lor asupra lumii este una turistica. Ele  si-au faurit in minte imaginea unui bazar multicolor, tolerant, festiv si plin de bogatii, care ofera amatorilor bucatariile si vesmintele lumii intregi. Ele vad in imigratie mijlocul de a aduce aceasta lume la ele, pentru a face turism in ea.

Se bucura de diversitatea restaurantelor la care au acum acces foarte usor, ca si de bonele de origine straina care le cresc copiii. Totul, fara sa sufere – protejate in spatele unor frontiere invizibile (coduri digitale de protectie,  scoli private, omogenitatea sociala si culturala a cartierelor in care traiesc) – consecintele dezastruoase ale imigratiei de masa, ce actioneaza asupra integritati si perenitatii comunitatii nationale. Elitele functioneaza asemenea Uniunii Europene, care considera oamenii inlocuibili. Populatia europeana scade? Nicio problema, vom acoperi “gaura” cu imigranti!

La aceasta abordare se adauga lectura binara a istoriei, aceea cu calaii si victime – cele care merita compensatii morale si financiare (discriminarea pozitiva). Grupuri particulare, carora li se exagereaza suferinta, trebuie sa obtina de la Stat, o “stima de sine” (Christopher Lasch). Big Mother se ocupa, cu blandete si bunavointa, de toti cei considerati victime, in timp ce “psihiatrizeaza” factorii de “discriminare” – folosirea cuvantului reprezentand ura fata de diferenta reala.

Etimologic, discriminare a devenit discernamant. Care nu distinge, nu vedea diferenta si se dedica unei singure optiuni. De retinut si altceva: aceste discursuri asupra victimelor Istoriei si a reparatiilor obligatorii au abordari comunitare sau individuale, nu colective. Unde mai este atunci, cu o astfel de conceptie, democratia – legea majoritatii?

Perseverenta in greseala

Elitele au obsesia “modelului”, nu a aceluia legat de istorie sau de geografie, ci a “modelului” venit din exterior”: Germania pentru economie, Finlanda pentru invatamant, Suedia pentru feminism. Singularitatile, atunci cand nu merg in sensul emanciparii elitelor, sunt domesticite, sunt prinse in norme. Lumea este chemata sa eradicheze singularul! Philippe Murray vobea despre “modificari”, adica despre “omogenizarea lumii”, despre “punerea de acord cu normele turistice planetare prin stergerea diferentelor dintre toate modurile de viata si de gandire”.

Un astfel de program implica optimismul, disproportionat, de a gandi ca razboiul nu va veni niciodata sa tulbure “sarbatoarea”. Luindu-ne drept tinta, inamicul islamist ne-a adus aminte de neputinta noastra, de pierderea suveranitatii noastre, de pierderea traditiilor noastre, si de slabirea credintei noastre. Elitele nu au inteles inca ceea ce ne preda in mana inamicului. Ca si turistul, ele continua sa mearga pe drumurile usoare, marcate, aflate intr-o bula in care Istoria tragica nu-si are locul. Raul reapare in Imperiul Binelui ascuns sub masca islamismului, hranit cu cedarile si lasitatea noastra? La intrebarea asta, raspunsul elitelor care fixeaza directia in care merge societatea este : “Ridicati paharele”! >>

http://www.lefigaro.fr/vox/societe/2018/07/27/31003-20180727ARTFIG00280-christopher-lasch-le-tourisme-de-masse-et-la-revolte-des-elites.php

 

 

Reclame

Un comentariu

  1. […]                                                                                                       Bogdan Calehari […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: