Dreapta la doza

Dreapta si stanga au fost in razboi. Nu mai sunt: l-a castigat stanga. Demult! Mai asistam doar la ciocniri marginale, gherila on-line, petarde, fum, zgomot ambiental, ceva spectacol pirotehnic, din astea. Show prost regizat ce mimeaza lupta politica.

Da, stanga a castigat pentru ca a luptat in permanenta fara sa respecte vreo regula, regulament, lege – incorect, ilegal, imoral. Si-a executat prizonierii! Impulsionata genetic si-a calcat in picioare, in mod reflex,  adversarul linsat ori de cate ori s-a ivit o ocazie. A fost luptator, acum a ajuns judecator si arbitru. Nu si-a pus manusile pe maini, ca dreapta, pentru ca a manuit cu salbaticie ranga, trantita direct in moalele capului. N-a defilat la brat cu discursul moderat si argumentul rational. A demolat, a distrus, a murdarit, a desfiintat, folosind propaganda desantata si manipularea parsiva. A invins, pentru ca a luptat in ring ca pe strada!

Nu a dialogat cu preopinentul, a monologat cu invinsul: i-a infipt calusul in gura, batul in ochi si sula in coaste. Si si-a impuscat adversarul in ceafa, ori de cate ori acesta a cerut o pauza ca sa-si aranjeze echipamentul proaspat spalat si calcat. Dreapta a fost pianistul, ori academicianul, care s-au ratacit noaptea pe strazile ghettoului. Stanga a fost si este ghettoul!

In conditiile acestea, dreapta a pierdut batalie dupa batalie! Cu eleganta! Acum stanga o reeduca! Nu-si mai extermina fizic adversarul, ca altadata, l-a luat doar ostatic! Se joaca cu el, terorizandu-l intelectual si linsandu-l mediatic, ori de cate ori este nevoie. Isi permite asta pentru ca ea este presa! Si presa! Pe vremuri, stanga a fost populara. Acum e anti-populista, anti extremista, si anti fascista. E umanista si inclusiva.  E liberala. E totul!

Reeducata, dresata, conditionata, fostul adversar, actualul ostatic, dreapta, continua sa se laude cu tehnica jocului de picioare, boxul in linie si comportamentul civilizat. Mai nou, Stanga i-a acordat libertatea sa vaneze fake news prin curtea inchisorii, iar ea, drept multumire, e foarte atenta sa nu emita vreun argument rebel, ce-ar putea declansa instant focul mitralierelor mediatice de pe zidurile ce o inconjoara. Cocotata pe scara, cu mistria autocenzurii in mana, isi astupa prudenta fisurile imaginare din bolta discursului public, menit sa-i adoarma pe cei ce-l asculta, in loc sa-i trezeasca si sa-i cheme la lupta. In timpul acesta, din turnurile de paza, stanga se pisa pe ea. Cu bolta!

Deschide umbrela si continua sa fie moderata, morala, rationala, cinstita, civilizata, fair-play….Moale! Masochista! Si se lauda cu asta! Isi doreste chiar, atinsa de sindromul Stockholm, o stanga puternica! Ca sa aiba siguranta democratiei…. socialiste. Sa simta cum democratia asta o strapunge letal!

Este botezata cotidian intr-un ocean de zoaie. E multumita! Este numita nazista, fascista, extremista, populista, iliberala. N-a invatat nimic din linsajele a caror victima  a fost, si continua sa fie mandra de asta! Sa fie mandra de ea! Cum era la inceputul razboiului!

Olavo de Carvalho a descris boala celor de dreapta in cateva fraze: “Dacă aș da pe stradă peste vreunul dintre politicienii noștri așa-numiți de “dreapta”, i-aș pune următoarea întrebare: „Vrei dumneata să distrugi stânga, s-o distrugi politic, social, cultural, astfel încât ea să nu se mai ridice vreodată în picioare, și însuși faptul de a fi stângist să devină o rușine pe care nimeni să nu îndrăznească să o mărturisească în public?”
Sunt sigur că răspunsul nefericitului va fi „Nu” și va fi, probabil, însoțit de grimasele obișnuite de pretins dezgust cu care băieții buni de dreapta se distanțează de orice fel de „extremism”.
Ei bine, faptul este că ceea ce dreapta nu vrea să facă stângii este ceea ce stânga deja i-a făcut dreptei. La urma urmei, nevoia de a-și etala moderația o simte numai acela care se rușinează de propria sa opinie într-atât încât recunoaște, cu capul în jos și cu umilință, că ea are o oarecare valoare numai când este utilizată în doze moderate. În doze moderate, fiule, până și stricnina are o valoare.”

 

 

Reclame

3 comentarii

  1. Dreapta la doză mică, foarte mică.

    Trimis de pe iPhone‑ul meu

  2. si totusi exista cateva tari unde stanga a fost rapusa definitiv si irevocabil, gen Italia, Brazilia, tarile din V4.

    1. „Definitiv si irevocabil” !! – Stanga nu a putut fi rapusa definitiv si irevocabil nici macar de Pinochet sau Franco! Stanga este esenta Raului si Raul nu are cum sa dispara definitiv!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: