De la Buzkashi la Taharrush

images (1)

Buzkashi – sportul național al Afganistanului. Originea i se pierde în negura vremurilor, când razboinicii călăreți afgani îl practicau, în pauzele rare dintre confruntările sângeroase între clanuri și triburi, pentru a se menține în formă nu numai ei, dar și caii lor. Și, de ce nu, pentru a se distra nu numai ei, dar și neamurile lor. Cine credea că Occidentul a inventat divertismentul, s-a înșelat.

Spectatorii înconjurau uriașul teren, în centrul căruia era așezată “mingea” – o capră sau un berbec fără cap, ori un vițel – spre care erau ațintite magnetic privirile zecilor de călăreți împărțiți în două tabere. Scopul jocului era, și este, controlul asupra trupului de animal și transportarea lui în terenul de țintă, cum i s-ar spune azi. La un semnal, șarja sălbatică era declanșată și începea lupta între taberele adverse sau între coechipierii din aceeași tabără. Spiritul combativ se dovedea atât de puternic, încât, în timpul jocului nici o regulă nu mai era respectată. Trupul era smuls de pe jos, de cel mai rapid călăreț, și pus pe oblâncul șeii, de unde, mâini puternice încercau să îl smulgă. Lovituri erau împărțite în stânga și-n dreapta, iar petice de blană sau bucăți de piele zburau prin praful ridicat de copitele cailor. Uneori, “mingea” (capra, berbecul sau vițelul) se pierdea pe jos sau era blocată în învălmășeala trupurilor asudate, pentru a fi regăsită și trecută iar, și iar, prin zeci de mâini, în urletele spectatorilor înfierbântați. Într-un final, cel mai puternic și mai iscusit călăreț arunca ce mai rămăsese din “minge” în zona marcată, strigându-și triumfător victoria. Cu mici modificări, așa se joacă și acum.

I-am spus “minge” pentru că plagiatorii ăia de colonialiști englezi au înlocuit capra sau vițelul cu o minge și au “inventat”, astfel, polo-ul pe iarbă! Dar să lăsăm asta și să spunem că pentru afganii de azi, Buzkashi nu este doar un sport, ci și un mod de viață. Acest “stil de viață” spectaculos este practicat și în alte țări ale Asiei Centrale și Orientului Mijlociu.

Taharrush – cutumă cu valoare culturală și, de ce nu,  sport, spectacol, în zona Orientului musulman. Înainte de a vorbi despre Taharrush, țin să remarc că unii sunt convinși și acum că modul de viața al musulmanilor orientali a rămas din multe puncte de vedere tributar Evului Mediu. Se înșeală! Și cea mai bună dovadă că este asa, că modernitatea a provocat schimbări majore ale “modului de viața”, mai ales în zona divertismentului, este apariția Taharrush- ului și intrarea într-un con de umbră a Buzkashi-ului. Spectaculoasa schimbare a fost favorizată nu numai de dispariția cailor – ce a dus la transformarea călăreților în pedestrași -, ci și de apariția unei noi viziuni asupra rolului pe care-l poate juca femeia în societatea musulmană de azi.

Astfel, în Taharrush, călăreții au fost înlocuiți de pedestrași, iar locul caprei (sau al vițelului) l-a luat femeia! Chestii de nuanță, dar în rest totul se desfășoară cam la fel. Zeci și zeci de “jucători” se reped, în urletele spectatorilor ațâtați, spre trupul mult dorit. Mâinile lacome ale pedestrașilor îl înșfacă și încearcă să-l țină sub control, în timp ce “competitorii” se înghesuie, se îmbrâncesc și se luptă unii cu alții pentru a ajunge în apropierea trupului mult dorit. Acesta se pierde uneori printre picioarele lor, dar este ridicat și ținut in pozitie verticală de mulțimea trupurilor înfierbântate. Într-un final, nu unul, ci mai mulți câștigători îl aruncă într-un loc și se bucură de el, urlându-și victoria.

Cunoscătorii și suporterii pătimași ai Buzkashi-ului ar putea cârti că Taharrush nu este atât de spectaculos și nu încurajează competiția, din moment ce permite nu un singur câștigator , ci zeci sau chiar sute. Sper că nu vor ține cont de astfel de nimicuri și vor remarca noutatea revoluționară pe care o promovează, transcontinental acum, noul sport: “mingea” nu mai este un trup făra viață, inert, ci unul viu care se împotrivește, tipă, urlă, cere îndurare sau se luptă cu jucatorii. Ceea ce, trebuie recunoscut, conferă jocului o notă de dramatism si o atmosferă de neprevăzut ce provoacă senzație. Și, dacă mai este nevoie, orice bun progresist i-ar asigura oricând că, datorită puternicei încărcături sexuale, Taharrush înseamnă progres. Și lumea musulmană are atâta nevoie de progres!

Taharrush – ca spectacol, sport, mod de viață, cum vreți să-i spuneți – a fost televizat pentru prima dată in Piața Tahrir din Cairo, unde pedestrașii musulmani, ațâțați de efluviile Primăverii arabe, au folosit ca “obiect de dispută” câteva ziariste occidentale. Nu deodată, ci pe rând. Apoi, în lipsa “mingilor” din import, jucătorii au trecut la cele de producție internă. S-a observat însă că spectacolul Taharrush-ului este oprit, uneori, de intervenția armatei sau a poliției, așa ca el a traversat Mediterana și s-a refugiat în Europa, unde nu-l mai întrerupe nimeni.

În nocturnă, la sfârșit de an, la Koln, Hamburg, Stuttgart, Helsinki, Malmo, Karlstadt, Kalmar, Zurich și pe alte “stadioane “ europene, Taharrush a fost jucat de afgani, sirieni și irakieni, care au folosit în loc de capre, nemțoaice, finlandeze, suedeze și austriece. Astfel, sub zidurile catedralelor, în centrul orașelor, în lumina artificiilor și sub privirile binevoitoare ale poliției, modernul Taharrush a arătat nu numai că Buzkashi e demodat, dar și că fotbalul riscă sa devină o amintire într-o Europa post-modernă care-și sărbătorește orgasmic intrarea în comă. Cu toate că, zile intregi după, mass-media oficială și liberă nu i-a făcut publicitate, iar aceia care au îndrăznit să-l pomenească de rău au fost puși cu brutalitate la locul lor, Taharrush este acum pe buzele și în conștiinta tuturor. A intrat, brusc, în rândul cutumelor culturale europene și nu m-ar mira să devină, și el, un “mod de viață”. Pentru că, dacă posibilitatea ca Buzkashi să fie practicat în Europa e nulă, Taharrush este deja de rang continental.

Să-i urăm, așadar, lui Angela Merkel, doar suntem la început de an nou, un Taharrush bun și fericit!

 

 

Anunțuri

5 comentarii

  1. bunica sabela · · Răspunde

    Prevad ca data viitoare acest „joc” de un grotesc fara seaman va avea loc nu sub zidurile catedralelor, ci chiar in interiorul lor, DACA nu se iau masuri drastice in regim de maxima urgenta!
    Dar CINE sa le ia??
    Pooliticienii oligofreni schizoizi?!
    Politia si jandarmeria, impotente si fizic si psihic?!

  2. Echipele se pot si schimba, ce puii mei? Ia sa joace echipa europeana cu niste imami chestia asta in pietele din Koln si Zurich! Si nici n-ar fi o noutate, a nascocit-o Lynch in timpul razboiului de independenta american.

    1. Ivan Jurcevici a fost arestat pentru ca a participat la actiunea militiei civile (asa am auzit) – asta e tot ce pot face politaii nemti, sa-i aresteze pe aparatori, nu pe atacanti. Parca-s jandarmii de la Pungesti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: