De ce este fascismul etern

distruge_fascismul

În urmă cu peste 25 de ani, când Jean Francois Revel a scris “Cunoașterea Inutilă” – carte din care au fost selectate pasajele de mai jos – Europa democrată era confruntată cu probleme grave: șomaj, concurență comercială, terorism islamic, dar, mai ales, amenințarea imperialismului sovietic – care-și ridicase avanposturi ce păreau inexpugnabile, chiar în inima ei. Aceste teme erau trecute însă în plan secund, într-un con de umbră, atunci când erau comparate cu uriașul pericol pe care-l reprezentau fascismul și rasismul.

Uimitor, azi, după trecerea a câtorva decenii, deficitele economice, șomajul, concurența comercială a Chinei, prezența valului imigrațional islamic și a terorismului fundamentalist wahhabit pe care acesta îl poartă cu sine, ofensiva teritorială a noului imperialism rus și prezența unui puternic curent islamo-socialist, ce a favorizat recrudescența unui anti-semitism virulent – ascuns sub masca unui antisionism ideologic si cvasioficial – nu constituie pentru țările Uniunii Europene probleme majore. Asta deoarece uriașul pericol reprezentat de fascism, alimentat de rasism și xenofobie, n-a dispărut încă. Jean Francois Revel a explicat de ce amenințarea fascistă nu doar pare veșnică, ci este.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

“Cum vreți să-i învățați pe cei tineri să identifice și să respingă tentațiile nazismului de azi, dacă le interziceți cunoașterea surselor ideologice ale nazismului de ieri? Dar a răspândi cunoașterea exactă a nazismului nu era – și nici nu este – scopul căutat…Scopul căutat este dublu: pe de o parte, să aplice eticheta de nazism pe orice comportament condamnabil, dar care nu are nimic de a face cu nazismul istoric; iar pe de altă parte, să se împiedice înțelegerea că nazismul autentic nu mai există și că principala primejdie totalitară mondială vine din partea comunismului. În vederea acestui rezultat, este nevoie, am înțeles, să se întrețină ignoranța cât mai totală față de trecut, ușurând, astfel, uriașa înșelătorie a prezentului.

Referințele istorice de până acum pot să genereze ideea că ipostaza mea se aplică mai ales la francezi și la țările care au suferit ocupația nazistă sau fascistă….Și totuși, fapt încă și mai deconcertant, mania de a vedea fascismul ca fiind peste tot activ, acum, la atâtea decenii de la moartea lui, acționează și în țările care n-au fost nici leagăn, nici subiect al ocupației fasciste. În Statele Unite, mai ales maccarthismul a jucat rolul de armă împotriva oricărei critici contra stângii și chiar contra comunismului totalitar. Acuzația de a “resuscita maccarthismul” ori de a fi început o “vânătoare de vrăjitoare” îl pândește pe orice intelectual preocupat de vulnerabilitatea ideologică a Occidentului la temele propagandei comuniste. Culme a paradoxului, chiar și în Marea Britanie, țară care, mai mult decât oricare alta, are meritul de a fi rezistat nevrozei obsesive față de extrema dreaptă, sânt adeseori etichetați drept “fasciști” oamenii care votează cu conservatorii ori care nu sunt de acord cu dezarmarea unilaterală. Astfel, în timpul campaniei electorale din primăvara lui 1987, The Guardian a comparat-o pe Margaret Thatcher cu un “general nazist”. Denis Healey, fost ministru al apărării și fost cancelar în eșicherul laburist, proclama asistenței venite să-l asculte că guvernul doamnei Thatcher este format din “sclavi ai acesteia, supraviețuitori reduși la tăcere în urma holocaustului la care a procedat doamna în discuție”.

Date fiind rezonanțele termenului “holocaust”, astfel de hiperbole ar trebui atribuite unei malonestități nedemne, ori unei inconștiențe totale. Dar “banalizarea” insultei supreme nu e nicidecum admisă în celălalt sens; de pildă, dacă dna Thatcher l-ar fi numit pe dl Healey “cekist” sau “prieten al Gulagului”, dată fiind admirația afișata de el pentru URSS sau recomandarea pe care o făcea de renaționalizare a întreprinderilor a căror privatizare fusese reușită de guvernul Thatcher – atunci protestele ar fi fost teribile. Simpla efervescență nu poate explica atare excese de limbaj. Este comod pentru stânga să asimileze fascismului ideile care i se opun, umflând pericolul fascist pentru a deturna atenția opiniei publice de la pericolul comunist… Spre stupoarea mea am primit, la începutul lui 1985, o invitație la Parlamentul european de la Bruxelles, pentru a servi ca martor, în calitate de expert, împotriva “recrudescenței fascismului și rasismului în Europa”. Cum ultimele dictaturi fasciste, în Grecia, Spania și Portugalia, dispăruseră din Europa de mai bine de zece ani, cum nici un partid a cărui doctrină se revendica de la fascism nu se pregătea nicăieri să vină la putere și cum nici una dintre “ligile” de dinainte de război nu generase vreun fenomen comparabil, apt să submineze democrațiile, aș fi putut să consider că invitația cu pricina a întârzâiat câțiva ani buni pe drum. Vreo 50 de ani, de fapt. Numai că, în 1935, Parlamentul european nu exista, așa că trebuia să mă supun evidenței: eram, deci, în septembrie 1984, când Parlamentul European, la propunerea grupului socialist, crease o comisie de anchetă, însărcinată să examineze noua ascensiune a fascismului și rasismului în Europa…Așa că, într-o vreme în care imperialismul sovietic își intindea tot mai abil, peste lumea întreagă, plasa ingenioasei sale strategii, când terorismul importat din Orient năvălea peste societățile liberale, când sufeream tot mai cronic de șomaj, când sistemele noastre economice și tehnologiile perimate se loveau tot mai crâncen de concurența comercială a Japoniei și a noilor țări industrializate, când totalitarismul colonial se perpetua în Europa centrală, ca și în jurul acesteia – într-un astfel de moment deci problema prioritară pentru Parlamentul European, cea căreia i se consacrau timpul și banii contribuabililor, era ascensiunea fascismului tocmai într-unele dintre puținele regiuni ale planetei unde democrația părea destul de solidă pentru a exclude din capul locului astfel de primejdii. Chestiunea creșterii pericolului fascist a fost judecată, de asemenea, ca fiind prioritară, de către 18 din cei 24 de “experți” veniți la Bruxelles (toate cheltuielile decontate) pentru a expune, din ianuarie și până în martie 1985, înaintea Comisiei….Însăși enunțarea temei anchetei stârnea temerea că scopul urmărit nu era stricta informare, ci construirea unui obiectiv ideologic.

Realizatorii perpetuau, așadar, un dublu trucaj: asimilau grupusculele sporadice de azi cu fascismul în masă de dinaintea războiului; unificau factice toate aceste grupuri eterogene, cum am spus. Cea de a doua fuziune alchimică. Ea permitea decantarea soluției în stare pură, și anume: urgența prioritara și presantă de a decreta și ataca un pericol fascist global. A compara sectele excentrice și scheletice ale extremei drepte de la acest sfârșit de secol cu marile partide de masă, care au acaparat scena politică interbelică europeană, cucerind, apoi, aproape toată Europa – iata ceva aproape incredibil…Izolat, fiecare din aceste grupuri n-are putere mai mare decât un țânțar. Numai reunite într-un dispozitiv, ele pot să pară a avea o forță de elefant. De unde și precipitarea de a demonstra că ele formează o organizație internațională coerentă. La 4 iunie 1987, săptămânalul de stânga parizian L’Evenement du Jeudi avea pe copertă, scris cu litere enorme: “Internaționala neonazistă”.

Iarăși marile probleme de actualitate! …Într-o vreme în care există o foarte reală și foarte vie Internațională gigantică – aceea a Moscovei, căreia nu i se poate tăgădui omniprezența si titlul de actor principal in teatrul lumii, acum deci imaginația stângii se desfășoară frenetic pentru a aduna –paleontologic – toate oscioarele scheletului dreptei, răspândite prin cotloanele marelui organism democratic, ca să poată striga: “Nu vă uitați spre Est! Priviți aici! Iată Internaționala neonazistă! Aici este marea primejdie!”. La 23 aprilie 1990, în momentul cel mai grav al represiunii gorbacioviene în Lituania, cotidianul Liberation își intituleaza prima pagină: “Neonazistii francezi: secretă întâlnire la vârf”.

Prima etapă constă în exagerarea și unificarea artificială a efectivelor fascismului; mișcarea a doua este adăugarea la aceste efective a dreptei democratice, a conservatorilor, a adepților liberalismului economic, a adversarilor naționalizarii și colectivismului. La sfârșit, toata lumea devine fascistă – în afara de socialiști și de comuniști, desigur.

Stânga are nevoie să întrețină ficțiunea după care totalitarismul extremei drepte este, azi, la fel de important, impozant, ca în anii ’35 sau ’40, și încă la scara mondială, spre a putea trece cu buretele peste totalitarismul comunist”

4 comentarii

    1. bunica sabela · · Răspunde

      Potrivit acestei legi si a mentalitatii celor care o promoveaza, comunismul nu trebuie lezat, ba mai mult, comunismul nici nu ar fi existat ca ideologie CRIMINALA !

  1. Bunica Sabela, regret, dar legea antilegionara e binevenita si la timp, ba chiar putin cu intarziere.
    Manifestarile nazistoide din media romaneasca au atins un nivel de nesuportat. Nu este vorba de niste organizatii care se pregatesc sa preia poimaine puterea. Ar fi pueril sa gandim astfel.
    E vorba de munca asidua de infectare sistematica a opiniei publice cu vechile lozinci ale nazismului autohton din nefericitii ani 30-40, in scopul deformarii ei in sensul dorit.
    Exceleaza in aceasta privinta situl intelectualului neolegionar Ion Coja, care nu se jeneaza sa abunde in postari antisemite si de proslavire a legionarismului. Si maI sunt cateva situri de acest gen, unele mai nerusinate decat altele.
    Am numai o singura indoiala: asupra gradului de vointa a autoritatilor abilitate de a aplica legea.

  2. Apropo de fascismul de azi.
    Islamismul se inscrie perfect in caracteristicile fascismului, el poate fi denumit fara grija islamofascism sau islamonazism.
    Daca nu recunoastem fascismul decat strict dupa trasaturile pe care le-a avut in trecut, ne impunem cu buna stiinta niste foarte stramti ochelari de cal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: