Nu putem să ne plătim datoriile înfometând poporul!

greece-imf

Cine vrea ca datoriile contractate să fie plătite cu orice preț? Cine cere ca popoarele să fie înfometate pentru asta? Cine le calcă, acum, grecilor, și chiar nouă românilor, că și noi suntem amărâți, demnitatea națională în picioare? Cine are o inimă așa de otravită? Vinovații au fost demascați: FMI, Banca Mondială, în special, dar și sistemul bancar internațional, “capitalul străin”, “creditorii externi” și chiar, spunea tovarășul Aurelian Pavelescu de la PNTCD,  “guvernele europene cinice și insolente, care ne tratează ca sclavi și mizerabili și ne umilesc la noi acasă”, unde “Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă”. Cortina cade. Aplauze. Lacrimi. Emoție patriotică. Voturi. Da, ăștia sunt vinovații. Nu Papandreu, nu PASOK, nu Karamanlis, nu “Noua Democrație”, nu PSD, nu PNL, nu Tăriceanu, nu Ponta, nu Tsipras, nu Pavelescu! Alții, străinii! FMI, americanii, Germania, băncile, Merkel, masonii, evreii, imperialiștii, corporatiștii, neo-colonialiștii. Furnicile capitaliste și nu greierii palicaro-socialiști!

De ce “ai noștri” niciodată, și “ai lor” întotdeauna? Ce legătură există între Brazilia sau Mexicul de acum 30 ani și Grecia de azi și din totdeauna? A explicat Jean Francois Revel în cartea sa “Revirimentul Democrației”:

“Tiermondismul este doctrina ce atribuie sărăcia țărilor din lumea a treia exclusiv intervențiilor (presupuse invariabil ca nefaste) capitalismului străin. Cauza inițială ar fi colonizarea. O data încheiată colonizarea, această cauzalitate strict externă se reconstituie după cucerirea independenței prin aservirea țărilor din lumea a treia la necesitățile țărilor bogate. Aceasta este explicația tiermondistă a subdezvoltării “prin dependență”, prin “schimb inegal” sau “efectul dominației”. Teorie xenofobă și care le oferă claselor conducătoare și profitoare aflate la cârma țărilor lumii a treia un triplu avantaj: ea deturnează atenția oamenilor de la incompetența și corupția liderilor; face inutilă examinarea critică a cauzelor interne, ca și încercările de reformare ale sistemului distrugător ce generează aceste cauze interne; în sfârșit, autorizează situarea nu doar a sursei răului, dar și a remediilor acesteia, în afară, identificând remediile exclusiv cu ajutorul economic extern. Ajutorul este prezentat ca o datorie, ca o răscumpărare, cerință elementară pentru țările bogate, presupuse, cum spuneam, a fi singure răspunzatoare de starea de subdezvoltare a celorlalte țări. Urmează, natural, ca atunci când străinii pun întrebări privind utilizarea mai mult sau mai putin judicioasă și dispariția mai mult sau mai puțin misterioasă a investițiilor lor – așa ceva să fie tratat ca o lipsă de demnitate. Conform evaluărilor FMI, numai în deceniul 1975-1985 țările în curs de dezvoltare puseseră la adăpost în băncile occidentale cca. 250 de miliarde de dolari furați, din care 150 de miliarde – în contul personal al câtorva dictatori. Dupa cum arată Banca Mondială, cel mai tare striga că nu-și pot achita datoriile tocmai guvernele care au deturnat în folos propriu cele mai mari sume de bani ascunse în conturi străine. În “proiectul lor de societate”, în sistemul lor de guvernământ, cleptocrația a înlocuit democrația. De bună seamă că a întreba care este rentabilitatea creditelor pe care le-ai acordat, ori a mai avea și pretenția rambursării lor – asta se numește neocolonialism, lucru demn de tot disprețul….De aici și aversiunea tiermondiștilor față de infamul Fond Monetar Internațional și atât de cruda Banca Mondială, care îndrăznesc – în schimbul creditelor – să solicite reforme de tot felul și o contabilitate limpede. Așa se face că banii oferiti nu servesc decât la perpetuarea sistemului, cel care este sursa principală a răului, adică pentru privilegiile conducătorilor, marii vinovați ai sărăciei populare și care sunt de două ori paraziți, trăind și pe spinarea celor de acasă și în contul ajutorului de afară. Nu era oare un abuz refuzarea controlului exercitat de FMI de-a lungul anilor ’80, când se pretindea deopotrivă suspendarea rambursării datoriilor și acordarea unor noi credite? Guvernele latino-americane deveniseră experte în arta somării creditelor pentru noi împrumuturi, în numele misiunii sacre de ajutorare a lumii a treia, în paralel cu sfidarea oricărui drept de a verifica utilizarea acestor fonduri. Și totuși! “Nu putem să ne plătim datoriile înfometând poporul”, declara președintele Sarney, anunțând la televiziunea braziliană, la 20 februarie 1986, că Brazilia încetează să-și mai achite datoria externă. Nobile cuvinte! Numai că lumea voia să știe pur și simplu dacă, nerambursate, fondurile aveau să ia într-adevar calea către popor!

apostolia-13-19

Bazele intelectuale ale acestei înșelăciuni se află în antica doctrină a soluționării problemelor economice și sociale prin redistribuire. Oricare ar fi fost învățămintele extrase din propria lor istorie, ori din lecția oferită de eșuarea tuturor economiilor dirijate cu repartiție autoritară, socialiștii și tiermondiștii persistă în vechea prejudecată: îmbogățirea inegală provine din faptul că o parte a societății (națională sau internațională) deține mai mult decat cealaltă parte, adică majoritatea. Trebuie deci ca “minoritatea hoață” – cetățenii cei mai bogați din fiecare țară și țările cele mai bogate din comunitatea internațională – să restituie, să împartă celorlalți din avutul lor. Ca și cum bogăția s-ar produce și s-ar acumula de la sine, fiind apoi de ajuns s-o împarți echitabil! Ca și cum, împărțind, ai oferi de-a gata odată cu banii și puterea de a-i face, și cunoștințele, responsabilitatea,ințiativa, fericirea, cultura, sănătatea și a-i desființa, peste toate acestea și șomajul. Dacă lucrurile ar sta astfel, atunci fericirea s-ar putea împărți la metru, singura grijă fiind ca fiecare individ să primească o bucată egală cu a celorlalți. În Mexic, adevărații stăpâni ai bogățiilor nu sunt antreprenorii, nici capitaliștii, nici companiile multinaționale, ci clasa acestor “politicos”. Ei au cheia operațiunilor economice. E mult mai mult decât corupția clasică, dar și mai puțin decât colectivismul totalitar. Este un comisionarist generalizat. Fiecare agent economic trebuie să se asocieze clasei politice, birocratice și sindicale a întreprinderilor ca să capete dreptul de a lansa, apoi de a întoarce capitalul și, în special, de a fi prezent la ora repartizării beneficiilor. Acest regim de împletire a politicii cu afacerile este foarte vechi. Îl găsim la multe alte civilizații….așa cum îl descrie Michel Rostovtseff în Istoria economică și socială a Imperiului Roman. “ Conferind un caracter permanent politicii de jaf a statului, spune Rostovtseff, reformele lui Dioclețian și Constantin au facut imposibilă orice activitate economică productivă. Ceea ce n-a împiedicat însă formarea marilor averi; sistemul le-a facilitat formarea modificându-le natura. Acumularea noilor mari averi nu se datora energiei creatoare a unor indivizi, nici descoperirii și exploatării unor noi surse de îmbogățire, negoțului și agriculturii; ea se datora, în general, exploatării abile a unei situații privilegiate în cadrul statului, escrocând în același timp și statul și poporul” Acest model explică în bună măsură problema datoriilor externe și modul în care creditele venite din afară au servit foarte puțin dezvoltării țării, atunci când pur și simplu nu s-au evaporat. El explică totodata și motivul pentru care deținătorii puterii își maschează politica de jaf național sub faldurile retoricii stângiste și “revoluționare”, retorică dublată de violente diatribe xenofobe, destinate să generalizeze sloganul conform căruia numai străinul este vinovat de greutățile economice.” Sursa: “Revirimentul Democrației” – Jean Francois Revel, Editura Humanitas

Anunțuri

4 comentarii

  1. Jena Deck · · Răspunde

    Excelent eseul!!!!

  2. Jena Deck – Normal, Jean Francois Revel a fost un urias!

  3. Reblogged this on UMAN.

  4. Trăiesc acei ce vreau să lupte;
    Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
    De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
    Căci moartea e menirea lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: