Stânga franceză a evoluat de la Hitler la Coran, fără să fie vreodată antisemită

AL-QAEDA-EN-FRANCE02

După atacurile islamiste de la Paris și cele în oglindă de la Copenhaga, premierul francez, Manuel Valls, a fost primul socialist de marcă care a folosit termenul de “islamo-fascism” – formulă cu care până de curând numai islamofobii, xenofobii și rasiștii, adică “extrema dreaptă”, obișnuiau să înlocuiască atât de consacrata sintagmă multiculturală, “Religia Păcii”. Prin urmare, degeaba a decretat din timp stânga franceză (și cea internațională) islamul drept “religie a păcii”, dacă unul dintre fruntașii ei s-a apucat să vorbească acum de “islamo-fascism”.

Mai mult, Manuel Valls a spus luni dimineață: “Există incontestabil două materii a căror predare trebuie să fie consolidată la școală: Istoria bineînțeles, trebuie să înțelegem propria noastră istorie, de unde ne tragem, valorile noastre, identitatea noastră…cealaltă materie este Franceza”. Frumos! Dar cum se va face asta în numeroasele școli unde musulmanii reprezintă 80% dintre elevi, Valls n-a mai spus-o.

Repet: “valorile noastre”, “de unde ne tragem”, “identitatea noastră”! Când în Franta, în afara “clanului Le Pen”, nici un politician, chiar de “dreapta”, nu mai are curajul să vorbească așa, atunci o face tocmai socialistul Manuel Valls! Bine, a vorbit degeaba, oricum nu se va schimba nimic, dar a vorbit! Ca să înțeleagă și cei mai puțin avizați: ori Manuel Valls spunând ceea ce a spus, ori Abu Bakr Al-Baghdadi făcăndu-și cruce în timp ce se roagă cu fața la Mecca, tot aia este!

Să nu uităm că Manuel Valls a vorbit despre “terorismul islamic” în momentul în care toți stângiștii, de la Obama până la Hollande, și toți cei de “dreapta”, de la Cameron la Merkel, s-au obișnuit să dea asigurări ferme, după fiecare măcel comis de islamiști, că terorismul islamic nu are nici o legătură cu islamul.

Cum a ajuns Valls să numească islamul, aliatul stângii, “fascist”? Care ar fi cauza limbajului non-ideologic al premierului francez? A demascat-o bătrânul socialist, Roland Dumas, fost ministru de externe pe vremea lui Francois Mitterrand: influența evreiască! Corect! Cine alții decât evreii ar putea fi vinovați când un lider socialist de calibrul lui Valls o i-a razna?

Roland Dumas a declarat pe France 24: “Sub pretextul că îi apăr pe arabi contra israelienilor, el m-a agresat într-o zi pe vremea când îl cunoșteam mai puțin…Toată lumea știe că el este însurat cu cineva, cu cineva foarte bine, de altfel, care are influență asupra lui.” La întrebarea reporterului: “Manuel Valls este sub influență?”, Roland Dumas a confirmat: “Toată lumea este sub influență”! “Probabil, pot s-o gândesc”, a continuat el. “Sub influența soției?”. “De ce nu. De ce sa n-o spunem!” – a răspuns ferm Roland Dumas.

http://www.france24.com/fr/20150216-france-24-roland-dumas-maintient-propos-influence-juive-valls/

Nu putem fi siguri ca în casa lui, Manuel Valls n-are nici un cuvânt de spus și “cânta” numai soția sa, violonista Anne Gravoin, care este de origine evreiască, dar cu siguranță că domnul Roland Dumas, când vorbește despre “influența evreiască”, nu este antisemit. N-ar avea cum, nu aparține extremei drepte, el este un socialist pur sânge. Și socialiștii or fi ei mai mereu antisioniști, dar niciodată antisemiți. În Franța, și nu numai, antisemită este extrema dreaptă, niciodată stânga. Apărându-i și de data aceasta pe arabi, vechiul ministru socialist a respins expresia “islamo-fascism” folosită de Manuel Valls, spunând în timp ce îndemna la rațiune: “Ăsta nu este fascism , cu atat mai puțin hitlerism, nu trebuie să exagerăm.”

Nici vechiul troțkist radical, vopsit de către Mitterrand în onorabil socialist de centru, Jean Christophe Cambadelis – actualmente secretarul general al Partidului socialist francez – nu este un antisemit, nu! Ca dovadă, Cambadelis consideră că “antisemitismul, rasismul și islamofobia sunt plăgile secolului nostru”. Și terorismul islamic? Pe acesta, Cambadelis nu-l consideră o plagă. O fi ceva bun! Combatând antisemitismul, el a spus de curând la “Radio J”: “evreii francezi sunt reprezentanții statului Israel în Franța, ei au idei și un mod de viață care nu corespunde cu cel din Franța.”

Mai bine mai târziu decât niciodată: un socialist francez descoperă azi că nici măcar prezența milenară pe teritoriul Franței nu i-a determinat pe evreii francezi să se integreze! Asta a descoperit-o primul Hitler, așa că a dat ordin să fie deportați. Ce l-a împiedicat pe Jean Marie Le Pen să descopere și el realitatea asta și s-o facă publică? Nu mai contează, oricum e bine pentru imaginea lui, și așa foarte șifonată, că a făcut-o un socialist și nu el!

Deoarece contrastele se atrag, stânga franceză a rămas credincioasă islamului, actuala și marea ei dragoste. Stânga este cu “religia opiumul popoarelor”, islamul cu “există un singur dumnezeu și acela este Allah”. Stânga promovează libertatea sexuala totală, islamul, mai pudic, o lapidează sau o spânzură în regim de urgență. Stânga este pentru drepturile omului, islamul, narcisist, o respinge și iubește supunerea (islam), adică pe sine însuși. Stânga este pentru toleranță și laicitate, islamul le combate cu fanatism. Stânga s-a remarcat întotdeauna prin inteligență, din cauza asta e și convinsă că, spre deosebire de evrei, musulmanii s-au integrat perfect și “reprezinta o șansă pentru Franța”.

Veritabil protector al evreilor francezi, Cambadelis nu s-a mulțumit cu atât. El a afirmat recent că “Evreii sunt identificați cu Israelul, așa cum musulmanii sunt identificați cu Statul Islamic. Sunt contra”. Că domnul Cambadelis nu este contra evreilor și a musulmanilor, ci doar contra Israelului și a Statului Islamic este, iar, foarte bine. Asta pentru că și Israelul și Statul Islamic, deopotrivă, își extermină adversarii prin execuții în masă, crucificări, decapitări, lapidări și incinerări în cuști – nu există nici cea mai mică diferență.

Și Israelul și Statul Islamic, după Cambadelis, nu sunt decât niște structuri cu pretenții de stat aflate sub domnia satârului mânuit zilnic la ordinul unui Dumnezeu nemilos și însetat de sânge. Răuvoitorii ar putea vorbi despre o derivă antisemită ascunsă cu greu sub masca unui antisionism pe cât de onorabil și oficial, pe atât de trendy, dar să nu-i credem, și asta pentru că Jean Christophe Cambadelis nu este un neo-nazist, ci un respectabil politician socialist. Oricum, după ce Cambadelis a vorbit așa, sunt sigur ca evreilor francezi, care iubesc Israelul, le va fi mult mai ușor să trăiască în Franța.

Înainte de a muri în 2013, Stephane Hessel – vechi membru în rezistență, deținut la Buchenwald – o adevărată icoană a stângii franceze, spunea: “Ocupația germană a fost, dacă o comparăm cu ocupația actuală din Palestina a israelienilor, o ocupație relativ inofensivă.”!

Pentru că a comparat ocuparea Franței de către musulmani cu ocuparea Franței de către naziști, Marie Le Pen a fost exclusă din Parlamentul european! Ce să-i fac dacă n-a avut, asemeni lui Stephane Hessel, imunitate ideologică. Un socialist poate să spună ce vrea mușchii lui, are întotdeauna dreptate, chiar și atunci când îi declară inofensivi pe naziști și sectari pe evrei!

Adevarul este că pentru comuniștii și socialiștii francezi ocupația nazistă a fost “relativ inofensivă” după iunie 1941, când au primit ordin de la Moscova s-o rupă cu naziștii. Până atunci însă, fiind aliată cu aceștia, stânga franceză n-a dus-o deloc rău, dimpotrivă. L’Humanite – organul de presă al Partidului comunist – scria pe 4 iulie 1940: “Este deosebit de reconfortant să-i vezi pe numeroșii muncitori francezi întreținându-se cu soldații germani fie pe stradă, fie la bistroul din colț. Bravo tovarăși, continuați chiar dacă asta nu place anumitor burghezi pe cât de proști pe atât de răi…”

Și cum să nu fie, atunci, stânga franceză (și internațională) cu Hitler, când acesta vorbea exact ca ea: “Noi suntem socialiști, noi suntem inamicii sistemului capitalist așa cum este el, adică bazat pe exploatarea celor slabi economic, cu salarii nedrepte, și cu o estimare a valorii ființei umane având ca singure criterii de referința bogăția și propietatea în loc de cele ale responsabilității și performanței. Noi suntem hotărâți să distrugem acest sistem prin toate mijloacele.”

Schnapsul băut la bistroul din colț cu naziștii n-a fost nici pe placul evreilor francezi. Aceștia au fost mai preocupați să scape de “relativ inofensiva” ocupație nazistă, decât să fraternizeze cu ocupantul. Cei care n-au reușit să fugă la timp au plecat mai târziu în trenurile de marfă spre camerele de gazare și cuptoarele de la Auschwitz, Dachau și Buchenwald. Astfel, înaintea Olandei, Franța s-a situat pe primul loc în Europa vestică, în ceea ce privește numărul evreilor deportați. Spania fascistului Franco n-a deportat niciun evreu, și nici n-a ucis, iar Italia fascistului Mussolini a făcut-o, obligată de Hitler, doar din anul 1943.

Astăzi, când Franța se află sub o “relativ inofensivă” ocupație musulmană, și când e anacronic să mai demonstreze în sprijinul lui Stalin, Mao, Castro, Che Guevara sau Pol Pot, stânga franceză, cea iubitoare de “libertate”, și-a găsit altă formă de totalitarism, la fel de “nobilă”, pentru care să lupte. Iese în stradă pentru “Palestina” și teroriștii din Hamas, în timp ce boicotează singura democrație din Orientul Mijlociu, Israelul. O stânga “anti nazistă” care îi aplaudă frenetic pe cei care își folosesc copiii drept bombe mobile sau scuturi umane, salivează împreună cu aceștia la ideea morții a încă 6 milioane de evrei, de data asta în Orient.

În vara anului trecut, alianța islamo-stângii a scos în stradă zeci și zeci de mii de manifestanți, musulmanii periferiilor – altadată roșii acuma verzi – strigând alături de socialiști, comuniști, ecologiști, anti-fasciști și anarho-socialiști “Moarte Evreilor” , “Moarte Israelului” “Eliberați Palestina” și “Trăiască Hamas”! Sinagogi atacate, magazine evreiești incendiate. Kristallnacht! Da, nici o legătură cu extrema dreaptă. Însuși ministrul de interne, Bernard Cazeneuve, a declarat că dacă nu l-ar fi împiedicat funcția s-ar fi alăturat manifestațiilor!

O vara fierbinte dar frumoasă, în care deputații comuniști francezi au cerut în parlament interzicerea Ligii evreilor, în timp ce Marine Le Pen îi justifica existența, iar socialistul Alain Gresh – directorul lui Le Monde Diplomatique – soma guvernul să-i oprească pe evrei să plece în Israel, asa cum îi oprește pe jihadiști să plece în Siria! Pe cat de neobservat este filosemitismul  Frontului Național, pe atât de neobservată a trecut în vâltoarea acelor clipe, acoperită de răcnetele “Allah Akbar” ale islamo-stângii, și întrebarea cu cifru a cretinului senil ce răspunde la numele de Jean Marie Le Pen: “cum se face că, din întâmplare, rachetele trase din Gaza, nu omoară evrei?”

Francois Hollande spunea atunci: “Nu trebuie să importăm în Franța conflictul din Orientul Mijlociu.” Nici un politician francez nu spunea însă că Franța este déjà Orientul Mijlociu, un orient unde antisemitismul islamic se află într-o simbioză perfectă cu antisionismul militant al stângii franceze. În schimb, nu după mult timp, Benoit Hamon – liderul grupării radicale din Partidul socialist – cerea în parlament recunoașterea “statului palestinian” arătând că: “ Este cel mai bun mijloc de a ne recupera propriul electorat (musulman n.a.) din periferii și cartiere, care n-a înțeles prima luare de poziție pro israeliană a lui Hollande.”

Preocupați, ca și Benoit Hamon, de mulțumirea propriului electorat, primarii comuniști și socialiști și-au continuat programul prin care erau numiți cetățeni de onoare teroriști palestinieni în viață, care au ucis evrei în Israel sau cetățeni americani în Franța, sau ridicate statui spre onorarea și în amintirea shahizilor din jihadul purtat contra Israelului.

Și ca să arate că, deși nu mai poate ocupa primul loc la deportat evrei, păstrează totuși legătura cu Franța de ieri, Franța secolului 21 ocupă primul loc în Europa la omorât evrei. Din 2003 și până acum a omorât 16! Nu stânga franceză, aliații ei.

Adel Amastaibou l-a omorât “pentru că Allah a dorit-o”, în 2003, pe Sebastien Selam.

Youssouf Fofana și banda lui de torționari l-au omorât, în 2006, pe Ilan Halimi.

Mohamed Merah a omorât, în 2012, 4 evrei și l-a rănit grav pe al cincelea.

Mehdi Nemouche a omorât, în 2014, 4 evrei la Bruxelles.

Fratii Kouachi au omorât, în ianuarie 2015, 2 evrei la Charlie Hebdo

Amedy Coulibaly a omorât, în ianuarie 2015, 4 evrei la Vincennes.

O motivare în “stil Cambadelis” a acestor crime ar suna așa: “Cei care s-au integrat îi omoară pe cei care refuză să se integreze. Sunt contra”!

Sub guvernarea socialistă, numărul actelor antisemite s-a dublat în Franța anului 2014 în raport cu 2013. Pentru echilibru, a scăzut dramatic creșterea economică. Potrivit serviciului de protecție al comunității evreiești, organism comunitar care lucrează în legatură cu Ministerul de interne, dacă în 2013 au fost 423 de acte antisemite, în 2014 au fost recenzate 851. Și anul 2015 a început cu dreptul.

Socialiștii francezi se pot lăuda și atunci când vine vorba de plecarea definitivă a evreilor în Israel. Cu peste 5000 de plecări în 2014, au reușit să depășească Statele Unite și Rusia! Într-adevăr, se duc în Israel nu la Auschwitz, dar ce poți să mai faci azi decât să spui cu regret: ou sont les neiges d’antan.

Ce va urma? Cred că în timp ce evreica Anne Gravoin, ascunsă machiavelic în spatele ministerialului său soț, va continua să-și agite provocator și islamofob arcușul viorii împotriva islamo-fascismului, Franța socialistă, cu un ochi în manualul marxist al Corectitudinii Politice și cu altul în Coran, nu va înceta să combată islamofobia și antisemitismul, practicând un antisionism viguros. Și o va face până când alya evreilor francezi se va încheia și în Franța nu va mai rămâne nici un evreu. Nici o legătură între prezent, viitor și trecut – Hitler ținea pe birou doar două cărți: Mein Kampf și Coranul.

 

2 comentarii

  1. Din toata inima, felicitari pt acest articol si pt toate celelalte! …nu credeam ca se scrie astfel in Romania. Bineinteles, ne-am fi bucurat sa nu fie cazul sa avem vreodata de scris pe subiectul acesta dar asta e realitatea si e bine ca sunt oameni care le spun lucrurilor pe nume…

  2. Multumesc! Se scrie si in Romania asa, dar, ca si in celelalte tari,nu in mainstream media.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: