După Charlie Hebdo, Strasbourg scuipă hohote de râs în fața fundamentalismului religios

84062335_o

În martie 2012, Mohamed Merah (23 de ani) era ucis după un asediu de 30 de ore, de forțele speciale franceze. Avea să moară ciuruit de gloanțe, strigând “Allah Akbar”, în timp ce își golea încărcătorul armei în direcția asediatorilor. Omorâse, înainte de a fi omorât, trei copii și patru adulți.

În mai 2013, la Londra, pe o stradă din Woolwich, Michael Adebolajo (29 de ani) și Michael Adebowale (23 de ani) îl hăcuiau cu cuțitele și-l decapitau cu satârul, în timp ce strigau “Allah Akbar”, pe soldatul Lee Rigby. Erau urmașii tinerilor teroriști musulmani, care aruncaseră în aer la Londra, în iulie 2005, trenurile de metrou și un autobuz supraetajat, pulverizându-i pe călătorii aflați în ele.

Fanatismul religios își făcea simțită prezența ucigașă în inima marilor orașe europene. Suflul lui exploziv nu putea să nu afecteze sensibilitatea artistică, potențând totodată patosul creator al unor autori dornici să analizeze modul în care un tânăr obișnuit se poate transforma total, devenind peste noapte un fanatic religios gata să ucidă în numele religiei și a dogmelor ei.

Astfel, realitatea a devenit un izvor de inspirație și pentru dramaturgul german Marius von Mayemburg, care  avea să scrie în 2012, piesa “Martir”. În același an, creația lui a fost pusă în scenă la teatrul berlinez Schaubühne, bucurându-se de un remarcabil succes.

Regizorul Mathieu Roy a citit piesa lui Mayemburg exact atunci când Franța era zguduită de “afacerea Merah”, așa că a luat imediat hotărârea să o regizeze și să o joace și în limba franceză. Uluitoarea transformare a elevului de liceu Benjanim Sudel (personajul principal), dintr-un adolescent normal într-un fundamentalist religios, trebuia prezentată neapărat și publicului francez, aflat încă sub șocul provocat de acțiunile lui Mohamed Merah.

Mai ales că francezii era supuși zilnic unui adevărat bombardament informațional, menit să-i țină la curent cu prezența în Siria a sutelor de tineri din Hexagon, transformați peste noapte din simpli elevi de liceu sau veseli “băieți de cartier” în fanaticii jihadiști ce luptau pentru Allah în rândurile Al-Qaeda.

Publicul amator de teatru de bună calitate din Poitiers a fost primul care a avut posibilitatea să vadă surprinzătoarea metamorfoză a adolescentului Benjanim Sudel, devenit brusc un opozant înrăit al teoriei lui Darwin, al orelor de educație sexuală și al prezenței fetelor în bikini în piscina liceului.

Exact în perioada aceea, islamistul Mehdi Nemmouche – fost jihadist în rândurile Statului Islamic – secera cu rafale de armă automată patru evrei în incinta Muzeului evreiesc din Bruxelles.

În decembrie 2014, tânărul Bertrand “Bilal” Nzohabonayo a intrat, surprinzându-și rudele, cunoștințele și prietenii, în comisariatul din  Joué-les-Tours înarmat cu un cuțit. Strigând “Allah Akbar”, a apucat să taie trei politiști, înainte de a fi doborât.

A doua zi, la Dijon, tânărul Nasser a intrat cu mașina pe trotuar călcând 13 francezi, în timp ce striga “Allah Akbar”.

Pe 7, 8 și 9 ianuarie 2015, la Paris, cei doi frați Kouachi și Amedy Coulibaly – “băiatul politicos, vesel și bun” – l-au răzbunat pe Profetul Mohamed. Islamiștii au ucis 20 de oameni, strigătul de luptă “Allah Akbar” făcându-se din nou auzit

Fundamentalismul religios acoperea Franța asemeni unei maree uriașe.

Cu toate acestea, la doar trei săptămâni după ce fundamentaliștii musulmani încercaseră să îngroape libertatea de expresie la “Charlie Hebdo”, comedia “Martir” umplea sala Teatrului național din Strasbourg. Franța nu s-a predat, dimpotrivă, ea lupta râzând.

Până pe 8 februarie, francezii vor râde cu curaj pe seama fanatismului religios, urmărind de-a lungul a 27 de scene peripețiile lui Benjanim Seidel – adolescentul care, sub influența… Bibliei, se transformă dintr-un băiat normal într-un veritabil fundamentalist catolic ce-și terorizează cu ideile sale extremiste mama, profesorii și colegii de liceu.

Pe 3 februarie, islamistul Moussa Coulibaly a atacat cu cuțitul, în plin centrul orașului Nisa, trei soldați ce păzeau un centru administrativ evreiesc. În timpul acesta, la Strasbourg, fundamentalismul creștin – ciuma ce amenință Europa – este țintuit la stâlpul infamiei în hohote de râs. Doar nimeni nu riscă nimic.

http://www.lemonde.fr/scenes/article/2015/01/29/le-fanatisme-religieux-monte-sur-scene_4565891_1654999.html

2 comentarii

  1. Ei isi rad de propria lor impotenta.
    E escapismul lor. Ca ultimele sunete ale valsului de pe Titanicul in curs de scufundare.

  2. Reblogged this on ZAMOLXIAN.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: