Justiția franceză urma să-l invite iar pe Amedy Coulibaly la palatul Elysée

justice-aveugle

În urmă cu doi ani, Nicolas Bernard – Busse a strigat pe  Champs-Élysées: “Demisia-Hollande!”. Pentru că a pus în pericol siguranța republicii, polițiștii francezi l-au urmărit, l-au prins și l-au arestat, iar procurorul republicii l-a acuzat de “rebeliune”. Justiția franceză l-a condamnat în regim de urgență la 4 luni de închisoare și 1000 de euro amendă.

Dacă Nicolas Bernard – Busse (creștin și francez de origine) ar fi strigat pe  Champs-Élysées “Allah Akbar!”, sau s-ar fi alăturat celor câteva mii de huligani proveniți din periferiile musulmane ale Parisului, care pe 13 mai 2013 au devastat bulevardele pariziene, n-ar fi pățit nimic! Cum n-au pățit nimic nici cei 9 conducători ai huliganilor; ei au fost reținuți și apoi eliberați.

În Franța, sindicatele socialiste ale magistraților sunt deosebit de puternice, iar revoluționarul ministru al justiției, Christiane Taubira, tocmai explicase că nu vede închisoarea drept un remediu în cazul traficanților de droguri, asasinilor, violatorilor, spărgătorilor, gansterilor și borfașilor. Explicabil, din moment ce pentru stânga toți aceștia nu sunt decât victimile societății, cea care îi discriminează și îi obligă, neoferindu-le accesul la șanse egale, să aleagă calea infracționalității.

Brutarul Loic are un magazin pe rue Lepante în Nisa. Loic, care și-a abandonat prenumele Lofti la naturalizare, este un musulman tunisian care s-a integrat perfect în societatea franceză, din păcate pentru el tocmai acum, când aceasta se integrează în islam. Loic a primit în octombrie vizita a trei “musulmani buni” – unul dintre ei aflat déjà în atenția poliției ca susceptibil de a părăsi Franța pentru a pleca la jihad. Cei trei l-au acuzat pe Loic că este un “musulman rău” pentru că nu oferă la vânzare numai produse halal și consumă alcool, așa că l-au agresat și i-au spart vitrina magazinului. Cei trei “buni musulmani” s-au erijat în poliție religioasă, asemenea altor buni musulmani din Raqaa, capitala Statului Islamic. Diferența a fost că nu l-au putut nici aresta, nici împușca pe Loic.

http://www.nicematin.com/nice/accuse-detre-un-mauvais-musulman-la-vitrine-du-boulanger-nicois-brisee-cette-nuit.2025965.html

Deoarece islamiștii n-au strigat “Demisia – Hollande!”, n-au fost arestați pe loc, cu atât mai puțin judecați în regim de urgență, deși Loic a depus imediat plângere la poliție. Pe 21 ianuarie 2015, la tribunalul din Nisa, procurorul i-a acuzat pe islamiști că s-au erijat în “poliție de moravuri” și a cerut condamnarea lor la 1 an de închisoare…cu suspendare! Incredibil, dar adevărat! La doar 3 săptămâni după atentatele comise la Paris de islamiști (toti recidiviști tratați cu toată deferența de justiția franceză), alți islamisti, care s-au erijat în poliție islamică, sunt condamnați la un an de închisoare și ăla cu suspendare! Corect! Christiane Taubira n-a anunțat decât majorarea pedepselor prevăzute în Codul Penal pentru rasism. Mai mult, Sindicatul din magistratură a atenționat-o pe Christiane Taubira că este împotriva “unei prea mari severități în materie de luptă contra apologiei terorismului”!

http://www.lefigaro.fr/actualite-france/2015/01/21/01016-20150121ARTFIG00335-apologie-du-terrorisme-le-syndicat-de-la-magistrature-denonce-le-traitement-judiciaire.php

Să nu fim uimiți. În Franța, unde ministrul de interne declară că “nu e un delict să chemi la jihad”, este normal ca magistrații să se opună unor pedepse “prea severe” atunci când este vorba de apologia jihadului. Și este normal ca polițistii islamiști din Nisa, condamnați cu suspendare, să ucidă sau să încerce să ucidă în viitorul apropiat în numele lui.

Așa cum au ucis Mohamed Merah (7 victime), Mehdi Nemmouche (4 victime), Cherif și Said Kouachi (15 victime) și Amedy Coulibaly (5 victime). Toți 5 criminali multirecidiviști, care au beneficiat de-a lungul carierei lor de “victime ale societății” de toleranța criminală a unei justiții grav afectate de bacilul ideologic. Cu toții au fost liberi în momentul săvârșirii atentatelor teroriste, deși, cu toții, trebuiau să se afle în închisoare în momentul comiterii lor!

Pe 30 decembrie, la ora 11.45, Amedy Coulibaly a fost reținut în trafic de 2 polițiști rutieri. Aceștia i-au verificat actele și au constat că Amedy Coulibaly era “fișat” în categoria “anti-terorism”. Și-au avertizat superiorii care le-au cerut să-l lase să plece pentru că nu aveau ce să-i facă. Amedy Coulibaly a plecat. După 10 zile ucidea o polițistă aflată în misiune, rănea grav un agent rutier și un practicant de jogging, și executa cu sânge rece 4 evrei francezi într-un magazin evreiesc. Ar fi trebuit ca în momentele acelea să se afle în închisoare. Doar fusese  condamnat în 2013 la 5 ani, numai că justiția franceză îl eliberase în 2014.

Asemeni lui Mohamed Merah și celorlați teroriști jihadiști, Amedy Coulibaly a fost un băiat bun. Așa este descris în mass-media de către avocați, rude, cunoștințe, prieteni, vecini. Cu toții sunt uimiți, nimănui nu-i vine să creadă, nimeni nu-și poate explica. Pentru că Amedy a fost un baiat super ok, justiția franceză l-a tratat ca atare.

Și-a început “ucenicia” în copilărie: furturi și comerț cu bunuri furate. În 2001 a fost condamnat la 3 ani (2 cu suspendare) pentru “furt cu circumstanțe agravante”. A fost eliberat în același an, pentru a fi condamnat imediat după aceea (furase iar) la 4 ani (2 cu suspendare), tot pentru “furt  cu circumstanțe agravante”.

A fost pus în libertate în 2002! În același an a fost arestat iar și condamnat la 12 luni de inchisoare (9 cu suspendare), pentru furt și tăinuire de bunuri furate. În doi ani, recidivistul Amedy Coulibaly adunase 3 condamnări, 8 ani de închisoare, și nu efectuase decât un an! Christiane Taubira spunea că “închisoarea nu este un remediu”. Are dreptate: cum să fie dacă infractorul nu stă închis?!

În 2004, Tribunalul pentru minori îl condamnă pe multirecidivistul Coulibaly la 6 ani de închisoare pentru trafic de stupefiante și atac armat asupra unei bănci – prada 25000 de euro. Ar fi trebuit să ia 20 de ani, dar n-a luat. În 2005 este liber din nou! Este arestat  aproape imediat și condamnat la 3 ani de închisoare pentru “furt cu violență, tăinuire de bunuri furate și folosire de plăcuțe de înmatriculare false”. În 2006 este eliberat! Tot în 2006 este arestat iar pentru vânzare de droguri și este condamnat la 1 an și jumătate. Este eliberat în mai 2007, pentru a fi din nou arestat și condamnat la 18 luni pentru trafic de droguri! Justiția franceză își făcea datoria – se suspenda! Era, astfel, alături de un defavorizat al soartei, în lupta lui dreaptă dusă împotriva unei societăți nedrepte.

În 2009, Amedy Coulibaly este invitat, împreună cu alți tineri, la palatul  Elysée. Se întâlnește cu Nicolas Sarkozy! Franța, țara unui hohot de râs uriaș. Este din nou reținut  în 2010, pus în detenție provizorie și apoi ținut sub supraveghere. Este bănuit de a fi participat la organizarea evadării teroristului islamist Smaïn Aït Ali Belkacem. La domiciliul său sunt descoperite 240 de cartușe pentru kalașnikov. Nefiind un pericol pentru “valorile republicane”, justiția franceză îl condamnă deabia în 2013 la 5 ani de închisoare. Restul este cunoscut.

B66ubzOIEAEDY0r-500x432

Ce diferență uriașă există între progresista justiție franceză si demodata justiție americană! În State, Amedy Coulibaly ar fi fost condamnat la închisoare pe viață încă din 2002, când a comis a treia infracțiune. Pentru că în Statele Unite există “Legea celor 3 lovituri ratate” ( three strikes, ca în baseball). Ea prevede că arestații preventiv, la cea de-a treia condamnare, vor suferi pedepse mergând de la 20 de ani până la închisoare pe viață, indiferent de natura delictului.

Asta, pentru că Statele Unite n-au căzut încă sub influența modernului principiu al justiției socialiste, enunțat de democrata Janet Reno – această Taubira americană: “Un  tânăr mânios, care explodează de furie pentru că n-a avut niciodată o copilarie veritabilă, acționează poate corect. Când acest comportament scuzabil se află în contradicție cu legea, încercați să schimbați legea.”!

Wesam El-Hanafi a oferit sprijin logistic rețelei Al-Qaeda, transferând 67000 $ unor islamiști din străinătate. Luna aceasta, justiția americană l-a condamnat la 15 ani de închisoare…cu executare…fără suspendare.

Wesam El-Hanafi a aflat astfel că justiția unei țări populată majoritar de “cowboy” și indivizi care încă n-au apucat să bea cu toții din izvorul intelectual al educatei și civilizatei Europe, ți-o trage dacă ai călcat pe bec. O justiție care n-a fost în stare, în timpul revoluției americane, să fabrice măcar o singură ghilotină, te condamnă acum pe viață doar pentru 3 infracțiuni! O justiție care nu te acuză de rebeliune și nu te bagă în pușcărie pentru că i-ai cerut demisia lui Obama, dar te condamnă să stai în închisoare cu zecile de ani dacă ești frate cu jihadul. O justiție dintr-o țară cât un continent, care care n-a dat mai nimic “bun” omenirii: nici socialism, nici fascism, nici nazism, dar care luptă acum și împotriva islamismului.

Justiția franceză n-are nimic de-a face cu ea. Și asta pentru că abulica justiție franceză, cea care a dovedit că legea nu se aplică și celor care “explodează de furie”, se face vinovată de moartea a zeci de francezi. Dar asta nu contează! Important este să-și facă datoria până la capăt. Să condamne rasismul și islamofobia până când Șharia îi va lua locul.

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: