Lupta contra terorismului moare lapidată

8ZW0pu2

Abdul Rashid Al-Ghazi – director al madrassei pakistaneze Jamia Faridia – îi mărturisea ziaristei Anne Nivat în 2005: “Noi nu ne facem decât meseria, adică producem oulemmas, specialiști în islam. Este imposibil să scoatem din programă conceptul de jihad, pentru că jihadul este o componentă primordială a islamului. Majoritatea occidentalilor îl interpretează greșit și confundă jihadul cu terorismul. E fals!”

Abdul Rashid Al-Ghazi vorbea exact de oamenii, “specialiști în islam”, despre care Andrei Pleșu spune că “cunosc superficial Islamul” și pe care liderii politici occidentali îi socotesc a nu avea nici o legătură cu această religie. Madrassa condusă de onorabilul dascăl avea 2500 de băieți și 3000 de fete. Acesta se mândrea că majoritatea elevilor săi, care știau limba arabă, plecaseră déjà să lupte în jihadul din Irak. Specialiștii în islam plecaseră să răspândească cu arma învățăturile acestuia.

Dacă domnul Al-Ghazi ar fi vizitat însă Occidentul, s-ar fi convins cu ochii lui că majoritatea occidentalilor nu confundau jihadul cu terorismul, ci, dimpotrivă, îl prețuiau la justa lui valoare. Bogata literatură jihadistă, broșurile care proslăveau Al- Qaeda, cărțile marilor teoreticienii arabi ai terorismului – Sayyd Qutb, Ali Benhadj, Abdullah Azzam s.a. – adică genul de literatură interzis la Baghdad, Cairo, Tripoli, Alger sau Rabat, era etalată în toată splendoarea și diversitatea ei pe rafturile librăriilor specializate, în gheretele și pe tarabele negustorilor stradali din Berlin, Viena, Bruxelles, Paris, Geneva sau Londra. Dacă n-ar fi fost așa, dacă occidentalii ar fi confundat jihadul cu terorismul, ar mai fi luptat acum 5000 de jihadiști europeni în rândurile Al-Qaeda și ale Statului Islamic, în jihadul din Siria și Irak? S-ar mai fi auzit pe bulevardele Parisului, Hamburgului, Marsiliei sau Berlinului, urlat din mii de piepturi, în timp ce steagurile Statului Islamic fluturau în vânt, strigătul de luptă “Allah Akbar”?

De-abia azi, când 10000 de soldați francezi apără în Franța sinagogile și scolile evreiești, iar soldații belgieni păzesc la Bruxelles, înarmați până în dinți, sediul NATO, Marea Sinagogă, ambasadele Statelor Unite și Israelului, domnul Al-Ghazi pare a avea în sfârșit dreptate: occidentalii au început să confunde jihadul cu terorismul.

În Belgia, cu doi ani în urmă, comisii de anchetă special desemnate analizau cu prudență cazul celor 4 polițiști salafiști care refuzau să salute femeile (colege de serviciu, sau cetățene de pe stradă) pe motiv că religia le interzice acest lucru. Se supuneau preceptelor Șharia și nu legilor statului a cărui uniformă o purtau. Acum, autoritățile belgiene caută “cârtițele” jihadiste din rândurile forțelor de ordine și iau măsuri pentru combaterea terorismului jihadist și a fundamentalistilor islamiști. Acum, când dușmanul are acces la organele interne.

http://www.lameuse.be/748569/article/regions/bruxelles/actualite/2013-06-21/des-policiers-musulmans-de-la-zone-nord-refusent-de-saluer-les-femmes-a-ca

Cu ochii în Convenția europeană a drepturilor omului, belgienii au pus la punct o strategie articulată, menită să combată eficient jihadul și pe jihadiști, dar care să apere în același timp și drepturile acestora. Astfel, a fost extins nomenclatorul descriind tipurile de acțiuni teroriste și adaptarea legislației pentru o pedepsire mai eficientă a actelor criminale; s-a extins și lista tipurilor de infracțiuni pentru care este permisă folosirea unui anumit tip de investigații. Mai mult, autoritățile belgiene merg până acolo încât prevăd chiar și posibilitatea retragerii cetățeniei, retragerea temporară a cărții de identitate, refuzul eliberării pasaportului, sau chiar retragerea lui.

Să recunoaștem că aceste măsuri vor fi la fel de eficiente pe cât sunt de dure. Sunt comparabile ele cu recentele măsuri luate de Israel împotriva teroriștilor săi? Conform acestora, arabii israelieni care se angajează pe calea terorismului, sau cooperează cu teroriștii, vor fi privați automat de cetațenie sau își vor pierde dreptul de rezidență în teritoriile administrate de Autoritatea Palestiniană în cazul că sunt palestinieni, iar după ce își vor termina pedeapsa cu inchisoarea, teroriștii vor fi expulzați din Israel.

Deasemenea, casele teroriștilor vor fi distruse în 24 de ore de la comiterea atentatului, iar corpurile teroriștilor uciși în timpul atacurilor nu vor fi predate familiilor lor, ci vor fi îngropate în locuri necunoscute, fără ceremonii speciale. Cei care atacă cu pietre, cu bombe incendiare și artificii în timpul manifestațiilor ilegale și cei care îndeamnă la terorism și violență vor fi arestați și plasați în detenție provizorie până la definitivarea procedurilor judiciare contra lor. După definitivarea acestor proceduri, cei condamnați își vor pierde permisul de conducere și dreptul la asistență și ajutoare sociale pe o perioadă de 10 ani.

Această ultimă măsură îmi amintește de cazul teroristului Mohamed Merah. Statul francez a continuat să-i țină pe ajutoare sociale familia, până când clanul s-a hotărât să plece la jihad în Siria.

Am văzut laudabilele intenții ale Belgiei și cum luptă Israelul contra terorismului islamic .. dar Franța? Ce face Franța?

Domnul Bernard Cazeneuve, sau mai degrabă eroul Bernard Cazeneuve – cel considerat de 77% dintre francezi “la înălțimea evenimentelor” (!) – a declarat că “va fi întărită cooperarea internațională mai ales cu țările Maghrebului și ale Orientului Mijlociu”. Curajosul, competentul și convingătorul – cum este adulat de presa socialistă franceză – domn Cazeneuve nu-i poate priva însă de dreptul de a intra pe teritoriul francez pe jihadiștii reveniți din Siria și Irak. Nu-l lasă Convenția europeană a drepturile omului.

I s-au alăturat în lupta dusă contra terorismului și a jihadiștilor islamiști, Justiția și Serviciile de informații. Doamna Christiane Taubira – ministrul justiției – a anunțat creșterea pedepselor pentru rasism, iar Direcția Generală a Securității Interne (DGSI) a obținut interzicerea filmului artistic “L’Apôtre” – Apostolul. A fost interzis deasemenea și afișul piesei de teatru “Lapidée” – Lapidata, iar piesa nu va mai avea dreptul decât la trei reprezentații, în locul celor 30 programate inițial pentru luna martie. Pe afiș era reprezentată privirea unei femei învăluite în burqa, o lacrimă islamofobă de sânge prelingându-se conspirativ pe obraz cu intenția vădită de a semăna ură și dezbinare printre francezii strâns uniți în jurul libertății de expresie, care trage să moară după ce a fost lovită de pietrele cenzurii. Benjanim Franklin spunea că un popor gata să schimbe un pic de libertate pentru un pic de siguranță, n-o merită nici pe una, nici pe alta. Cu astfel de convingeri, Franklin ar fi fost azi, dacă ar fi trăit în Franța, în atenția DGSI.

Așadar, spre satisfacția lui Abdul Rashid Al-Ghazi și a altor “producători” de oulemmas, factorii de decizie belgieni și francezi, anesteziați de corectitudine politică și scopiți de multiculturalism, par hotărâți ca în lupta lor cu terorismul să nu elimine din programă jihadul – componenta primordială a islamului. Și asta, pentru că de zeci de ani în programa occidentală a devenit obligatorie o ideologie politică ai cărei oulemmas  propovăduiesc toleranța, slăbiciunea și supunerea drept arme de luptă contra răului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: