Hamed Abdel Samad: “Singurii islamo-critici buni sunt islamo-criticii morți”

Frankfurter_Buchmesse_2011_-_Hamed_Abdel-Samad_1-500x333

În momentul în care intelectuali și ziariști de marcă, aflați sub influența atentatelor de la Paris, îndemnau la limitarea libertății de expresie sau acuzau victimile teroriștilor de rasism și islamofobie, musulmanul sunnit Hamed Abdel Samad – scriitor  german – vorbea cu curaj, altfel decât ei, despre Islam și problemele create de acesta în Europa.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Hamed Abdel Samad s-a născut în 1972 la Giseh, în Egipt. Este fiul unui imam sunnit.El a părăsit Egiptul pentru Germania în 1995, la 23 de ani. Samad a studiat japoneza, franceza și engleza la Cairo. El a devenit acum un scriitor celebru în Germania. Este unul dintre cei mai virulenți islamo-critici din țară. Domnul Samad nu este un apostat, cea mai buna dovadă a imensului său curaj. Este invitat în mod constant de către mass-media pentru a discuta despre Islam. A răspuns în germană întrebărilor puse de Sylvia Bourdon.

Interviul luat de Sylvia Bourdon lui Hamed Abdel Samad pentru Dreuz Info.

“ SB. Ce ați reținut din 2014?

“S-a spus că am exagerat și că am fost un propagator de panică”

HAS. La începutul lui 2014 am publicat cartea mea “Fascismul Islamic” (Der Islamische terror), în care avertizam că am intrat într-o nouă dimensiune a jihadului și că teroarea se va răspândi în Europa. La apariția cărții am fost copleșit de critici. S-a spus că exagerez cu ideile mele alarmiste și că sunt un propagator de panică. Câteva săptămâni mai târziu, lumea a asistat la apariția Statului Islamic și la toată brutalitatea care l-a însoțit. Dintr-o dată s-a descoperit că mii de europeni luptă în Siria și Irak în rîndurile sale și că unii dintre ei se întorc pentru a importa jihadul în Europa. De atunci, cartea mea a fost citită cu alți ochi.

SB. Ce ne puteți spune despre situația din Franța în legătură cu antisemitismul islamic care, răspândindu-se cu iuțeala fulgerului, provoacă unui mare număr de evrei dorința de a face Aliyah, și anume reîntoarcerea lor în Israel, pentru că arabii urlă de acum liberi pe străzi: “moarte evreilor”.

HAS. Într-un capitol al cărții mele, am menționat deasemenea și antisemitismul arab. Am povestit cum, la Berlin, un rabin a fost bătut de către tinerii musulmani pentru că purta kippa, cum evreii din Malmo trebuie să părăsească orasul, și că evreii din Paris sunt victimele agresiunilor anti-semite, în timp ce salafiștii și jihadiștii sunt liberi să facă propagandă ideologiei lor întemeiate pe ură. Tot acolo, am avertizat că dacă Europa va continua să tolereze această situație, în curând va urma un dezastru. Atentatul de la Paris mi-a provocat o tristețe profundă. La 230 de ani după Voltaire, Satira este condamnată la moarte. Și, tocmai la Paris se întamplă asta! Ființe umane sunt masacrate într-un supermarket numai pentru că au făcut greșeala să fie evrei. De mult timp, Europa practică politica struțului și acum ea plătește prețul. Din nefericire, acesta este doar începutul!

SB. Care este părerea dumneavoastră despre guvernul francez, care invocă interzicerea unui autor, interzicere cerută, de o manieră surprinzătoare, de asociații ale ziariștilor? Este vorba despre cartea cu un mesaj foarte patriotic, a celebrului ziarist, scriitor și polemist, Eric Zemmour, de origine evreu. Cartea sa, care a provocat polemica, se numește “Sinuciderea franceză”. Opera sa a avut același succes ca aceea a lui Thilo Sarrazin “Germania dispare”. Același Sarrazin care, la intervenția lui Angela Merkel, a trebuit să demisioneze din postul ocupat la Bundesbank. Credeți ca libertatea de expresie se află în mare pericol atât în Germania cât și în Franța?

HAS. Ceea ce voi spune va crea probabil controverse, dar și eu resimt acest lucru. Singurii islamo-critici buni sunt islamo-criticii morți. Trebuie mai întâi să devenim victime pentru ca politicienii și presa să-și exprime solidaritatea. Înainte de asta fiind huiduiții ca niște dezbinatori islamofobi. În ceea ce privește islamul, politicienii îl tratează pe Zemmour la fel cum au făcut înainte cu Charlie Hebdo. Păstrarea tăcerii nu rezolvă problemele.

SB. Ce părere aveți despre PEGIDA, care se extinde în Germania, la fel ca în Austria și, desigur, în curând în Europa?

HAS. PEGIDA este, desigur, rezultatul lipsei de dezbatere deschisă și sinceră asupra islamului și eșecul unei politici de imigrare și integrare. Este doar o chestiune de timp până când aceste probleme se vor sparge în capul politicii. Prin urmare, este normal ca cetățenii angajați să ia cuvântul și să protesteze. Este evident: câțiva radicali ai extremei-drepte defilează alături de ei, dar marea majoritate sunt cetățeni normali din clasa de mijloc. 50% din populație vede islamul ca un pericol, în timp ce politicienii repetă, iar si iar, că teroarea și violența nu au nici o legătură cu Islamul. Cu ce atunci? Politica a tratat greșit PEGIDA. Mai întâi fenomenul a fost ignorat, după care ei au fost etichetați drept xenofobi. Acum, orașul Leipzig interzice pur și simplu aderenților PEGIDA să manifesteze cu caricaturile lui Mahomed. În timpul acesta alți politicieni vor să interzică manifestația. Ieri, toți erau Charlie și manifestau pentru libertatea de expresie. Acum, vor să impună opiniile care au voie să fie rostite și pe cele care nu au voie. Charlie Hebdo este victima unei duble morale. Dacă toate ziarele ar fi avut curajul să reproducă caricaturile, riscul ar fi fost împărțit. Cum celorlați le-a fost frică, Charlie Hebdo a rămas singur și a fost atacat.

SB. Considerați că frica față de islam, în Europa și în lume, este justificată?

HAS. N-are cum să nu-ți fie frică! Când în aceeași zi au loc atacuri teroriste în Siria, Irak, Somalia, Sinai, în Nigeria și la Paris, soldate cu sute de victime, n-are cum să nu-ți fie frică. Și tendinta este în creștere.

SB. Care ar fi solutia dumneavoastră împotriva acestei frici?

HAS. Exista două feluri de frică. O frică care impiedică și paralizează orice actiune. O altă frică care ne încurajează să îndrăznim să schimbăm lucrurile. Cu toate acestea trebuie să existe un echilibru dincolo de frică și resemnare. Pe cât de teribile sunt aceste atentate, trebuie să le privim ca pe o șansă. Politicienii sunt deacum obligați să prezinte concepte clare. Nu numai în ceea ce privește lupta contra terorismului, dar și asupra imigrației și a integrării. Este singura soluție pentru ca vântul cel bun să fie oprit să mai sufle în pânzele extremiștilor. În ceea ce privește problema integrării, nu mai este suficientă încrederea acordată asociațiilor musumane și colectivităților de credincioși, care sunt mai degrabă cauza problemei. Trebuie cerut reprezentanților și teologilor musulmani să recunoască sincer elementele autentice ale islamului care duc la ură și violența. Și nu de a se preocupa de imaginea islamului. Este soluția pentru a-i izola pe fanaticii musulmani.

SB. În sfârșit, cum vedeți viitorul apropiat al Europei și al lumii, și care este sentimentul dumneavoastră în legătură cu ultimile atentate de la Paris?

HAS. Europa trebuie să se reculeagă și să-și revină. Islamismul este fascismul secolului 21; poate fi invins așa cum a fost învins odată fascismul. Asta înseamnă înfrângerea militară și morală a fanaticilor, sinceritate și auto critică din partea musulmanilor. Cei care declară că atacurile teroriste n-au nici o legătură cu Islamul, nu sunt interesați în găsirea unei soluții. Daca se vrea vindecarea unei boli, trebuie pus un diagnostic  exact. Prin lipsa auto-criticii sau prin frica de propaganda extremei- drepte, diagnosticul pus este fals și problema este trimisă în altă parte. Uneori sunt acuzate politicile Occidentului, alteori sunt acuzate problemele sociale și marginalizarea tinerilor musulmani. Acestea nu sunt decât benzina aruncată în foc și nu cauza focului. Terorismul nu este o reacție, ci realizarea politică integrată în teologia islamică. Ceea ce este scris în Coran nu este important. Nu Mahomed este problema, ci faptul că mulți musulmani îl iau ca exemplu moral și politic absolut acum, în secolul 21. Și acest lucru este marea provocare pentru majoritatea musulmanilor. Occidentul trebuie să fie mai vigilent, dacă nu, în numele toleranței, se va preda intoleranților.”

 

Interviul a apărut pe site-ul Dreuz.Info

 

 

© Sylvia Bourdon pour Dreuz.info.

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

2 comentarii

  1. Ideologiile (religioase, filozofice, politice etc.) care au un mesaj şi un scop totalitar (de dreapta, de stânga, nu contează) ar trebui să aibă prin lege restrânse şi condiţionate libertăţile. Nu se poate tolera şi intoleranţa. Altminteri, ce viitor are democraţia ?

  2. De acord cu dvs. Totusi, pt. ca scrieti despre „ideologiile de dreapta si de stanga cu un mesaj si un scop totalitar”, m-ar interesa sa numiti o „ideologie de dreapta” cu un astfel de mesaj. Sper sa nu nominalizati nazismul – ideologia National SOCIALISTILOR germani – si nici fascismul inventat de fostul lider al socialistilor italieni – Mussolini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: