Filozoful ca un părinte ideologic

Sexion-d-assaut

Mi-am amintit la câteva zile după atacurile jihadiste de la Paris, de o întamplate petrecută cu câțiva ani în urmă în Franța, într-una din enclavele musulmane ale unui mare oraș francez – Marsilia sau Toulouse, nu mai contează.

Un tânăr de 16 ani, francez de origine, a trecut împreună cu prietenul și vecinul său musulman pe lângă un colț de stradă. Colțul și strada erau propietatea unei găști de vreo 10 tineri, musulmani cu toții; francezul nostru nu știa asta, când ar fi trebuit să știe. Unul dintre aceștia i-a cerut francezului blond, cu ochi albaștri, o țigară. Acesta nu fuma, din păcate pentru el nu fuma, așa că n-a avut cum să onoreze cererea făcută de urmașii galilor – stăpâni ai teritoriului pe care tocmai îi călca piciorul.

A urmat un “spectacol” a cărui “uvertură” este de obicei respectată cu sfințenie: șicane, îmbrânceli, înjurături și ghionturi vesele, totul însoțit  de râsete disprețuitoare. Încolțită, prada era aruncată de către agresori de la unul la altul. A venit apoi rândul loviturilor serioase, aplicate cu pumnul si piciorul, însoțite de împunsături de cuțit, pentru ca la final victima să fie călcată în picioare. Francezul a murit la spital. Nu doar fumatul ucide.

Cazul adolescentului nu a fost o premieră; astfel de evenimente au mai fost (nu toate cu un final atât de tragic) și vor mai fi. Cu totul specială a fost însă atitudinea tatălui său. Emotionat, părintele îndurerat a povestit presei cât de bine se înțelege cu vecinii săi, majoritar musulmani, și cât de mult l-a marcat moartea unicului său copil. A mărturisit că este un socialist convins și, din această cauză, acum este foarte îngrijorat că tragicul eveniment va alimenta propaganda islamofobă și xenofobă a extremei drepte franceze. A făcut, așadar, un apel la înțelegere, la toleranță, la eliminarea unor eventuale confuzii în interpretarea corecta a cazului, astfel încât extrema dreaptă sa nu aibă avantaje electorale sau de imagine de pe urma morții fiului său. Un părinte și un om adevărat, instinctul și sentimentul patern fiind temperate armonios de raționamentele ideologice.

Cum mi-am amintit, la câteva zile după ce jihadul a lovit Parisul omorând 20 de oameni, de această întâmplare? Am citit spusele lui Andrei Pleșu: “Atentatul va da apă la moară tuturor celor care în țările europene și în Franța…vorbesc despre marele pericol al migrației și multiculturalismului și al luptei între civilizații și intre culturi, ceea ce este păcat.”!

http://www.timpul.md/articol/andrei-plesu-atentatul-din-franta-va-da-apa-la-moara-celor-care-vorbesc-despre-pericolul-migratiei-68127.html

Anunțuri

3 comentarii

  1. …nu am nivelul de înțelegere al tatălui…

  2. Reblogged this on ZAMOLXIAN.

  3. […] Filozoful ca un părinte ideologic. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: