Sherpașii nu cunosc Everestul!

pdLkf35

În anii ’70, atunci când unii dintre ei au reușit să scape de “binefacerile” pușcăriilor și spitalelor de psihiatrie și să plece din uriașul lagăr marxist care era Uniunea Sovietică, dizidenții ruși au constatat uluiți, odată ajunși în lumea liberă, că intelighenția occidentală avea o viziune total diferită de a lor, atunci când venea vorba de sistemul comunist.

Descoperirea au făcut-o în momentul în care au început să vorbească liber despre realitățile sistemului ale cărui tare le cunoșteau la perfecție, si asta pentru că acolo s-au născut, au crescut, au trăit și au devenit, siliți, “clienții” uriașului sistem concentraționar de reeducare, uneori pe zeci de ani.

Declarațiile lor au fost primite cu stânjeneală, răceală sau chiar cu ostilitate deschisă. Intelighenția occidentală, majoritar de stânga, a încercat să le explice, mai întâi cu frumosul, că nu-i chiar așa, că marxismul e una și că în URSS e altceva. Acolo s-au făcut într-adevăr greșeli, dar … Apoi i-a marginalizat sau, mai rău, a reacționat asemenea scriitorului socialist Juan Benet care spunea: “Cred cu tărie, că atâta vreme cât vor exista scriitori ca Alexandr Soljenițin, lagărele de concentrare vor trebui să existe în continuare. Poate ar trebui chiar păzite mai bine, astfel încât persoane ca Soljenițin să nu poata scăpa de acolo.”

Vladimir Bukovski, Alexandr Soljenițin, Alexandr Zinoviev aveau să afle cu surpridere că Stalin, Dzerjinski, CEKA, Brejnev, Beria și KGB-ul nu aveau nicio legătură cu comunismul și cu “profetul” său, Marx. Ăștia, cu toții, și ceilalți asemenea lor, doar încălcau preceptele, învățăturile și dogmele marxiste! Criminalii în masă interpretaseră greșit, sau încălcaseră flagrant, cele scrise negru pe alb în cărțile groase cu coperți roșii, si asta deoarece cunoșteau superficial doctrina marxistă sau nu o cunoșteau deloc!

Noua viziune asupra a ceea ce ei chiar trăiseră, trebuia să le intre în cap lui Bukovski, Soljenițin sau Zinoviev. Aceștia aveau să afle că nu ei știau care este treaba cu comunismul, ci intelighenția occidentală, cea care studiase zeci și zeci de ani marxismul prin biblioteci și, odată cu el, societatea sovietică. Trebuiau să afle că în URSS socialismul nu se făcuse corect, regulile fiind călcate în picioare.

Alexandr Zinoviev avea să le răspundă în Homo Sovieticus: “Aoleo, idioților! am exclamat. Dacă în Uniunea Sovietică se face ceva corect, ăsta-i socialismul. Și e singurul lucrul pe care-l poate face.”

Iar Vladimir Bukovski avea să scrie : “Pe scurt, fără s-o fi bănuit deloc, cu toate drepturile omului, cu închisorile și detențiile noastre psihiatrice, aveam să aterizăm într-o lume în care Socialismul, ca idée, triumfase de multă vreme și în care nu se mai discuta în culise decât de tipul de socialism care urma să devină victorios. Cam ca atunci când, dându-ți seama că niște borfași îți sparg casa, te-ai duce fuga la poliție s-o anunți, fără să bănuiești că aceasta este mână în mână cu hoții.”

“Arhipelagul Gulag” – marea carte scrisă de Soljenițin – avea sa le deschidă ochii unora ca Pierre Daix sau Andre Glucksmann și să le arate că în realitate comunismul nu era “Religia Omului” – așa cum o glorificau zeloții ei din Occident. Alții, mulți, au continuat însă să-și acopere cu îndârjire ideologică ochii și urechile – alea “vătuite marxist”, cum scria Andre Glucksmann. Au continuat să creadă cu fanatism că marxismul rămâne știința universală a îndrumării popoarelor.

Astăzi, destui din cei care pleacă din lumea musulmană nu vin în lumea civilizată doar pentru ajutoarele sociale pe care aceasta le pune cu generozitate falimentară la dispoziția imigranților, sau doar pentru o viață mai bună din punct de vedere material. Sunt destui cei care o aleg pentru a scăpa astfel de regimurile autocratice, teocratice, totalitare, unde o persoană, un ayatollah sau un clan dețin puterea absolută.

Vor libertatea și democrația caracteristice lumii civilizate, vor să scape de excizările obligatorii, de portul burqa, de căsătoriile forțate, de crimele de onoare, de decapitări, flagelări și lapidări, de lațul spânzurătorii agățat de brațul macaralei, de polițiile religioase, de Șharia. Cei care nu sunt musulmani fug ca să scape de persecuția religioasă, de imaginea bisericilor și caselor incendiate, de răstignirea pe cruce în cazul în care refuză convertirea la islam, de masacrele în masă, de răpiri și violuri, de ofensiva jihadului islamic.

Și ei, poate mai bine decât musulmanii, știu ce înseamnă islam (supunere). Asta pentru că musulmanii citesc Coranul, dar creștinii din Orient îl înțeleg pe pielea și cu prețul vieții lor. Cu toții pleacă din Evul Mediu islamic, pentru a-și găsi refugiul în lumea modernă, cea a timpului real.

Ajunși aici, descoperă că aceia care considerau altădată ideologia celor 100 de milioane de morți drept “Religia Omului”, au decretat azi islamul, “Religia Păcii”! Află cu surprindere că polițiile religioase, ayatollahii, lapidările, Șharia, flagelările și jihadul islamic nu au nici o legătura cu Islamul și Profetul Mohamed!

Descoperă o lume în care moscheile sunt în mâna fundamentaliștilor talibani sau a imamilor radicali algerieni, marocani și saudiți; o lume în care madrassa și imamul formează teroriști jihadiști, un ministru francez spune că “ a propovădui jihadul este un lucru bun”, iar cancelarul german se bucură că Islamul i-a intrat în țară. Descoperă o lume în care “Religia Păcii” este sprijinită de mediul politic, academic și mediatic, iar cei care o critică sunt taxați drept islamofobi, rasiști și xenofobi.

Eminenți critici ai islamului ca Salim Mansur, Abdennour Bidar, Hamed Abdel Samad sau Ayan Hirsi Ali – scriitoare și activistă pentru drepturile femeilor musulmane – pot afla azi, așa cum au aflat ieri Bukovski, Soljenițin si Zinoviev, că habar n-au despre ce vorbesc! Află ca marii ulemma ai lumii musulmane, vestiții teologi ai Al-Azhar-ului, cunoscuții imami de pe Al-Jazeera, și ultramediatizații jihadiști “cunosc superficial” (cum spune domnul Pleșu), interpretează greșit sau nu cunosc de loc ceea ce stă scris negru pe alb în Coran și Hadithuri. Așa că, trebuie să le intre în cap noua viziune asupra religiei lor (islamul), cea propovăduită de Sarkozy, Hollande, Cameron, Merkel sau Obama și susținută de majoritatea intelighenței europene: “Islamul este progresul, știința, finețea și modernitatea.”.

Heidegger avertiza cu sufletul încărcat de presimțiri negre că “numai un Dumnezeu ne mai poate salva”. Să stea liniștit, chiar acum Allah se ocupă de asta!

Anunțuri

4 comentarii

  1. Excelent!

  2. Un articol de zile mari.felicitari.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: