Nu sunteți Charlie! Sunteți Chamberlain!

B60QhIRIUAAU0EU-500x752

Ieri sute și sute de mii de francezi au ieșit pe străzile și bulevardele orașelor din întreaga Franță. Azi va avea loc la Paris și un miting uriaș organizat de elita politică franceză, de chamberlaini actuali. Am urmărit ieri la televizor, zeci și zeci de minute, manifestațiile din Franța. Am văzut imagini cu mulțimile de oameni, aflate în diferite locații. Și am remarcat ceva care m-a șocat: nu am văzut nicăieri steagul Franței! Franța fusese atacată, președintele francez vorbise despre faptul că cineva, din afară, încearcă să ocupe teritoriul țării, dar la manifestații, tricolorul francez, simbol al Republicii și al patriotismului, lipsea! De ce? Pentru că, într-o astfel de situație, francezii au fost învățați că arborarea tricolorului ar fi nu numai un simbol al rasismului, dar și o provocare, un act de islamofobie. Nu trebuie să-i provoci pe cei care deja te-au atacat. Si cei care au ucis, nu trebuie provocați să o facă în continuare, nu?

Mai jos, un articol apărut pe Dreuz.info, scris de Jean Patrick Grumberg. Textul spune totul.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Pe 30 septembrie 1938, Franța a semnat acordurile de la Munchen destinate să-i dea satisfacție lui Hitler. La întoarcerea în Franța, Daladier a fost aclamat.

Pe 7,8 și 9 ianuarie, atinși de oroarea teroristă, conducătorii francezi și presa, pentru a da satisfacție islamului și periferiei, n-au pronunțat nici cuvântul jihad nici cuvântul islam și n-au făcut nici o aluzie la interdicția de a-l reproduce pe profetul Mohamed. Ei n-au evocat deloc versetele din Coran și hadithurile care ordonă uciderea celor care-i arată lipsă de respect Profetului și purtarea jihadului împotriva creștinilor și evreilor pentru a-i supune.

O voce s-a ridicat în 1938 contra lașei capitulări a aliaților. Churchill a spus: „Ați avut de ales între război și dezonoare. Ați ales dezonoarea și veți avea război.”

Tragic, dar în 2015 nici o voce n-a denunțat dezonoarea și capitularea Franței.Voi nu sunteți Charlie!

Charlie a refuzat cenzura și interdicția de a-l reprezenta pe profetul islamului. Voi, voi sunteți cenzurați pentru a da satisfacție islamului.

Mass-Media, n-ai publicat caricaturile profetului. Nu l-ai susținut pe Charlie. Tu nu ai fost Charlie.

N-ai avut curajul de a critica islamul  și de a sfida cenzura

 Paris-Match-500x253

 Nu revendicați acum un curaj și o libertate a cuvântului pe care n-ați avut-o. Nu spuneti ca sunteți Charlie.

Voi nu ați fost Charlie, nu ați fost niciodată!

Pe 7 ianuarie, ziua atentatului asupra lui Charlie Hebdo, în loc de a vă arata solidaritatea cu lupta sa contra auto-cenzurii, ați ales împăcarea și supunerea. Nu ați publicat caricaturile care au adus moartea autorilor lor. Voi nu sunteți Charlie, nu ați fost niciodată. Ați avut de ales între războiul împotriva cenzurii islamului și dezonoare. Ați ales dezonoarea, ați ales cenzura și veți avea islamul. Voi nu sunteți Charlie!

Cu micile voastre cartonașe „je suis Charlie”  nu sunteți decât niște impostori. Încercați să vă auto-convingeți că aveți un curaj pe care nu-l aveți, nu l-ați avut și nu îl veți avea niciodată.

Eu sunt primul care l-ar înțelege și l-ar respecta pe redactorul șef care ar alege să protejeze viața jurnaliștilor săi, cenzurând caricaturile. Cu condiția să nu urle în același timp că refuză cenzura. Și desigur fără să caute scuze care să-i exonereze pe jihadiști și să nu supere organizațiile musulmane.

 B6xAxVsIgAAzE-i.jpg-large-500x375

Am tot respectul pentru francezii care, cu sutele de mii, au înfruntat frigul rece al iernii și și-au manifestat emoția. Dar să nu vorbim despre solidaritate. A, dacă ar fi fluturat măcar o caricatură a profetului, atunci numele barbariei ar fi avut un sens. Afișele cu „Je suis Charlie” sunt deplasate: ei nu sunt Charlie.

Ar fi fost, dacă astă vară ar fi participat la manifestațiile contra islamizării periferiilor care i-au creat pe Mohamed Merah, Mehdi Nemmouche, Coulibaly, frații Kouachi si alte mii ca ei, care mâine vor comite alte atentate. Cu greu, manifestațiile au reunit câteva mii de persoane, și asta pe timp frumos.

 B6vx19LCYAE-fZH1-500x608

 Lui Manuel Vallls care se bucură că islamul este a doua religie a Franței.

Lui Bernard Cazeneuve care a declarat pe RTL „că nu este un delict sa îndemni la jihad”.

Lui Francois Hollande care susține că „imigrația este o șansa pentru Franța.”

Intelectualilor, cu Edwy Plenel în frunte, care gânguresc că „este o imensa șansă pentru Franța de a fi prima țară musulmană din Europa.”

„Dumnezeu își bate joc de cei care se plâng de efect în timp ce laudă cauza care-l produce”. Dar Bossuet făcea fără îndoială o confuzie.

Și Uniunea Organizațiilor Islamice din Franța, care a depus plângere contra Charlie Hebdo, și ei sunt Charlie? Totuși  i-ați invitat la marșul de uniune națională din această duminică pentru a nu îi ofensa, pentru a le da satisfacție. Ai zice că ieri francezii erau pe străzi. Toți francezii? Nu, nu și periferiile islamiste care se bucură pe Twitter și Facebook, în școli și la televizor  că profetul a fost răzbunat.

Care responsabil politic, care comentator, care ziarist are curajul să le scoată la iveală? Să închidem ochii spun unii. Realitatea: au ales auto-cenzura pentru a da satisfacție periferiei, dar și-au afișat impostura: „je suis Charlie.

Jeanette Bougrab, fost ministru și prietenă a lui Charb – care și-a pierdut viața în atentat – a spus aceste cuvinte demne, ațintindu-și degetul spre clasa politică și jurnalistică: „Charb a murit în picioare. El a murit pentru apărarea libertăților noastre împotriva fundamentalismului…am pierdut timp împotriva islamului radical.”

 B6xw5iSCMAA35HJ-500x326

 Și niciunul nu se ridică contra islamizării Frantei. NOT AFRAID  spuneați?!

Nu sunteți Charlie. Sunteți Chamberlain!

Ai zice că ieri francezii erau pe străzi. Toți Charlie? Au fost toți și luptători în rezistență, când De Gaulle a anunțat victoria poporului francez. Rușinoasa realitate n-a rămas mult timp ascunsă. Nici în 1945, nici în 2015.

Toți Charlie, în timp ce acceptă pasiv construcția moscheilor , costul imigrației și al clandestinilor, cu impozitele lor, umiliți de lideri lor care le explică faptul că aș apăra identitatea este ceva rasist, că ei trebuie să se schimbe pentru a evita rușinea asta.

Ei nu sunt deloc Charlie, și-au plecat capul de prea mult timp ca să mai fie.

Pe 8 ianuarie, Franța a făcut o întoarcere în istorie. Ea a adunat într-o singură zi supunerea lui Chamberlain din 1938 și minciuna lui De Gaulle din 1945. Francezii care citesc Dreuz știu de mult timp să privească acest adevăr în față.

© Jean-Patrick Grumberg pour Dreuz.info.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: