Cu Louis de Funes, Bourvil și Fernandel la vânătoare de jihadiști

878_001

Recunosc, sunt filofrancez! N-am vrut să le dau apă la moară celor care nu au o părere prea bună despre inteligența mea, dar Franța trece prin momente grele, așa că are nevoie de mine. Solidar cu ea, repet: sunt filofrancez!

Pentru că sunt filofrancez, n-am să aduc vorba despre modul în care au acționat forțele speciale anti-tero din Republică în cazul lui Mohamed Merah. Nu vreau să-și amintească de asta cei care nu suportă fanfaronada cucurigului matinal al cocoșul tricolor. Este o întâmplare deja depozitată în „morga” colbăita a arhivelor, și cum de morți numai de bine…

Am să mărturisesc, în schimb, că sunt un fan al forțelor speciale. De câte ori am avut ocazia, am citit fiecare carte, am urmărit fiecare documentar, orice filmuleț, care vorbea despre sau îi arăta pe supermani în acțiune. Filmele alea cu salvări de ostatici mi-au plăcut cel mai mult. Și când am dat de unul cu antrenamentele care le fac pentru pregătirea intervențiilor în cazurile pe bune, m-am uitat la el până am memorat scenele cadru cu cadru.

Ce să mai spun? Ăștia,  americanii, englezii și evreii sunt cei mai dați dracului! Să mă scuze prietenii evrei! Uluitor cum trag ei numai între ochii celor răi și asta când ăia răi, cu excepția armei, arată exact ca ăia buni. Fantastic cum trec, încărcați cu întreg echipamentul, peste diverse obstacole, sau coboară în rapel pe pereții clădirilor! Și ce fac la antrenamente, culmea, fac domnule și în realitate. Au făcut dovadă de atâtea ori, am văzut asta cu toții.

N-am avut însă nici o dată posibilitatea să-i văd la lucru pe ai mei, pe ăia din forțele speciale anti-tero franceze. Asta până ieri, când Said, Cherif și Amid i-au scos la rampă…i-au pus în valoare. Sub ochiul aparatelor de filmat, în lumina exploziilor, în ritmul sacadat al rafalelor.

Said, Cherif sunteți niște nemernici! Să ajungeți într-un bordel răpănos, printre zeci de curve bătrâne bolnave de SIDA, nu în raiul Profetului printre cele 72 de hurii care-ti luminează ochii! Mi-ați spulberat visele și mi-ați demolat încrederea în Republică și forțele ei…mai ales speciale.

Întâi și întâi, am văzut niște imagini cu forțele anti-tero străduindu-se să urce o pantă cu o înclinație de max. 20 de grade și câțiva metri lungime.

Domnule, dacă-i clonai pe Louis de Funes, Bourvil și Fernandel, îi imbracai și echipai anti-tero și îi puneai să urce dâmbul ăla, exact, dar exact așa ieșea! Mai întâi, normal, am râs cu lacrimi, după aia mi-am zis: bocancii! Da, bocancii erau cu talpă lisă, fără profil și de aici lipsa de aderență, prăbușirile și retragerile „strategice” urmate, iar, de hei-rupuri ascensionale și ilare.

http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19056722-video-langa-jihadisti-trupele-speciale-franceze-confruntat-problme-aderenta.htm

După aia am văzut intervenția de la mall. În locul luptei cu natura, lupta cu teroriștii. Mi-am zis: asta-i cu totul și cu totul altceva; se știe că n-ai cum să lupți cu natura. Și m-am uitat atent, cu sufletul la gură.

Domnule, Beslan! Pardon, un fel de Beslan(aș). Spun „un fel”, pentru că numai rușii sunt în stare să aducă nenorocirea la dimensiuni epice. Și francezii nu sunt ruși. Sunt pe jumătate musulmani, dar nu ruși. De aia și țin la ei.

N-au folosit tancurile și aruncătoarele de flăcări, ca rușii la Beslan, împotriva teroriștilor și a ostaticilor, dar momentele, lungi cât un secol când, de pe trotuar, își goleau încărcătoarele în interiorul unui spațiu în care se aflau câteva zeci de ostatici au fost, să recunoaștem, încărcate de un dramatism rar întâlnit în astfel de acțiuni.

Și lupta din pragu’ ușii! Când Funes, Bourvil și Fernandel și înca vreo 12, sau 42 ca ei (erau prea mulți, n-am reușit să-i număr), s-au bulucit să intre în timp ce ostaticii se luptau sa iasă. An-to-lo-gi-că! Scena va fi, cu siguranță, predată în centrele de antrenament din lumea întreagă, cu mențiunea: Nu așa!

Cunosc mulți oameni curajoși. Unul dintre ei îmi spunea azi că trebuie să plece în curând la Paris. Bineînțeles nu benevol, ci obligat de sarcinile jobului. A văzut și el, ieri, forțele anti-tero franceze la vânătoare de jihadiști. Este un tip de acțiune, cu spirit de inițiativă, un om practic și un bun jucător de șah.

S-a gândit, așadar, că la Paris ar putea fi luat ostatic. Deacum, cine va pleca la Paris fără să se gândească la asta, dă cu zarul ca la table. Mi-a spus că a planificat cum să reacționeze atunci când va fi capturat de jihadisti. Prioritar: va încerca cât mai repede să scape prin forțe proprii. Nu-și poate asuma riscul uriaș de a aștepta intervenția fortelor anti-tero din acest Mossul al Hexagonului. Are familie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: