Adevărații criminali n-au fost pedepsiți nici de soartă

image-2013-12-21-16258277-0-protest-capitala-21-decembrie-5

Pe 23 decembrie 1989, am respirat oarecum ușurați. Spre seară, în clădirea unde aveam serviciul, situată la câteva minute de mers pe jos de Piața Romană, a intrat o grupă de soldați condusă de un căpitan tânăr. Cei 10-12 militari, înarmați cu AKM-uri, fuseseră detașați de la o unitate militară din Drumul Taberei. Misiunea lor: să asigure paza și siguranța obiectivului. Dacă dupa venirea lor, în sufletul celor aflați în interiorul clădirii și-a făcut loc o stare de liniște iluzorie – „teroriștii” nu ne mai puteau lua ca din oala – afară, „cei care trăgeau din toate pozițiile” – cum spunea tovarășul Iliescu, făceau legea. Sau cel puțin așa credeam noi atunci, pe vremea când nu aflaserăm că Ilici era cel care scria „codul de legi”.

Pe 24 decembrie au fost trimiși drept întăriri vreo 7-8 membri ai Gărzilor Patriotice – erau și ei înarmați. Căpitanul a organizat schimburile și a acoperit cu ei „găurile” din dispozitivul defensiv. Noi, civilii, am renunțat atunci la „arme”: cozile de matură și de lopată, cu care ne auto-dotasem. În noaptea aia, ne-au atacat „teroriștii”! Mai întâi, s-au auzit niște strigăte, apoi niște somații. După un timp, s-au auzit rafale prelungi de arma automată. Câteva minute, sau câteva ore? După aia…liniște! Dimineața, la unul dintre colțurile clădirii a fost găsit un mort. Era un membru al Gărzilor Patriotice. Dovadă că „revoluția” lui Ion Iliescu trecuse în noaptea aceea pe acolo.

A fost singurul mort, și asta până când… Nu am spus nimic însă despre Ardeleanu – așa îi spun eu, acum, pentru că i-am uitat numele adevărat. Era unul dintre soldați. Ardelean de loc și sofer ca specializare militară. Din cauza asta era și mai retras față de ceilalți camarazi cu care venise din Drumul Taberei. Ăia erau de la „cercetare – diversiune”, el era „neam de manivelă”. Ardeleanu era un băiat timid și la locul lui. În noaptea de Crăciun, pe care am petrecut-o la muncă, l-am auzit pentru prima oară vorbind. Stătea la o masă împreună cu 4-5 colegi de-ai mei. Pe masă vin, sarmale, cozonac si câteva scumiere pline cu chiștoace.

Toți fumau, ascultându-l atenți pe Ardeleanu care, în mână cu un pahar plin pe jumătate cu vin, povestea. Povestea despre ce făcuse el în seara zilei de 21 decembrie; prin urmare cu 4 zile în urmă. Povestea ce făcuse el și camarazii lui în seara zilei de 21 decembrie în Piața Universității.

După amiază, li se dăduse ordin să verifice roțile și motoarele mașinilor, și să le facă plinu’. El și ceilalți conduceau niște camioane grele – alea, acoperite în spate cu o prelată groasă din foaie de cort. Mai târziu, li s-a dat ordin să se urce la volan. Surprins, Ardeleanu a văzut că portiera opusă se deschide și lângă el se așează un maior. Acesta era încins cu „harnașamentul” din curele de piele; la brâu tocul pistolului. Au ieșit, în convoi, pe poarta unității din Drumul Taberei. Erau 5 sau 6 camioane. Fiecare având în cabină un soldat la volan și, drept „copilot”, un maior sau locotenent colonel. Fiecare dintre aceștia avea la brâu tocul pistolului.

„În fața Operei, maiorul și-a scos pistolul din toc și l-a pus pe genunchi” a spus Ardeleanu, și a sorbit îngândurat o gură de vin. După care a continuat: „Mi-a spus că la Universitate sunt manifestanți și că trebuie să-i împrăștiem trecând peste ei… Și dacă nu execut ordinul, voi primi un glonte în cap.”!

Ascultam fără să spunem nimic. Fumam doar. Tăceam, pentru că în locul nostru comenta încă frica adunată zilnic în atâția ani de comunism. Eram doar la 3 zile depărtare de Ceaușescu și la o veșnicie depărtare de Facebook. Ardeleanu și-a continuat povestea: „am intrat în plină viteză… în fața statuilor săreau ca iepurii în toate părțile… maiorul era cu pistolul în mână…camionul se zgâlțâia când treceam peste trupuri…am ținut-o așa până pe partea aialaltă ( piața C.A. Rosseti n.a.), la statuia lu’ ăla.”

„Pe 22, la prânz, doi dintre ofițerii care fuseseră cu noi au încercat să se sinucidă, dar au fost opriți și li s-au luat pistoalele”- a încheiat Ardeleanu, terminându-și vinul din pahar. Unul dintre colegi i l-a umplut la loc. Ardeleanu a vărsat un pic din vin pe masă, a golit paharul dintr-o suflare, și-a aprins o țigară, s-a ridicat și a ieșit pe ușă.

În ziua de Anul Nou, Ardeleanu a reușit să ia legătura cu oficiul poștal din satul lui și a vorbit  la telefon cu părinții. Maică-sa a leșinat! Taică-su a luat receptorul și i-a spus că pe 23 decembrie fuseseră anunțați de la unitate că el, copilul lor, a murit în Revoluție! Ardeleanu, „mortul”, le-a urat alor săi un An Nou fericit!

După două săptămâni, pe la jumătatea lui ianuarie, Ardeleanu se afla cu unul dintre camarazii săi într-una din sălile clădirii pe care o apăraseră în timpul evenimentelor din decembrie. Acesta se juca cu arma. În jurul lui, câțiva zeci de salariați. Lângă el, Ardeleanu. Arma s-a descărcat și Ardeleanu a primit un glonț în cap! El a fost al doilea mort.

A doua zi, căpitanul – un munte de om, cu o voce tunătoare – ne-a spus cu glas stins: „Mă duc la unitate. Au venit părinții lui Ardeleanu să-l vadă. I-au adus pachet.” Ne-a întrebat apoi, chemând parcă un ajutor care știa că nu avea să vină niciodată: „Cum am să le spun că este mort?” În ziua aia, părinții aceia aveau să moară a doua oară, iar el trebuia să le fie călău.

Prin februarie, înainte ca el și soldații săi să se întoarcă la unitate, căpitanul ne-a spus că urmează să fie avansat. Împreună cu el și alți ofițeri din unitate. Bineînțeles, și cei „din 21 decembrie”. Atunci nu, dar acum mi se pare normal; „copiloții” trebuiau avansați! Nu numai pentru că meritau asta – doar nu-și luaseră viața, ci luaseră vieți – dar și pentru că se făcuse dreptate: Ardeleanu fusese deja pedepsit de soartă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: