Orchestra Terorii Islamice

ISIS1

Mahomed a fost ridiculizat, în timpul cât a stat la Mecca, chiar de membrii propriului său trib, Qouraychiții, și asta mai ales pentru incoerența predicilor sale. Din cauza aceasta a și fost poreclit: “shaeron majnoon” – poetul nebun. După moartea bogatei sale soții, cea care îi “sponsoriza” creațiile, pentru “shaeron majnon” au venit vremuri grele: era în permanență victima glumelor și a hărțuielilor locuitorilor din Mecca. A luat atunci hotărârea să plece spre Medina, loc liniștit unde trăia o mare comunitate de evrei. Acolo, într-un timp record, învățăturile propovăduite de el s-au răspândit ca o pandemie. Vorbele mieroase ale Profetului se furișau în urechile tuturor, ascunzând faptul că în timpul acesta el își ascuțea sabia și își întărea puterea înconjurându-se de adepți. Când s-a simțit destul de puternic, Mahomed s-a întors împotriva celor care îl găzduiseră: evreii din Medina. Aceștia au fost primii care i-au făcut bine, și au fost pedepsiți primii pentru binele făcut. Au urmat omorurile, jafurile și sclavia pentru femeile și copiii rămași în viață. Asa s-a născut Jihadul – războiul contra necredincioșilor.

Acum, europenii sunt gazde primitoare pentru urmașii Profetului, așa cum au fost pentru Mahomed evreii din Medina. Ce a mers cu 1400 de ani în urma merge și în vremea noastră, când imigrația musulmană a făcut cunoscută Occidentului, din nou, “Religia Păcii” – Islamul. Spun “din nou” pentru că timp de un mileniu – din momentul în care maurii au intrat în Spania și până la ultimul asediu al turcilor asupra Vienei – europenii au trăit în permanență cu sabia Islamului deasupra capului. S-a uitat! Prin urmare, elita occidentală și mass-media  susțin acum, când moscheile se ridică peste tot, iar bisericile se închid, că “Religia Păcii” nu constituie nici o amenințare; că nu Islamul e problema, ci câțiva islamiști extremiști. Dar, așa cum spunea Samuel Huntington: “1400 de ani de istorie demonstrează contrariul.”

Mi-am amintit de toate acestea, citind articolul scris de Nonie Darwish – scriitor, cunoscător și critic al Islamului. “The Islamic Terror Orchestra” a fost publicat pe platforma “FrontPage Mag”.

 

“Treisprezece ani după 9/11, Occidentul rămâne încă reținut să lege interminabila paradă a grupărilor jihadiste, cu Islamul. Occidentul neagă, deasemenea, similitudinile comune grupărilor islamice radicale. Este crucial ca Occidentul să devină conștient de faptul că există o diviziune naturală a muncii între diferitele grupări teroriste. Unele grupări se specializează în terorismul contra nemusulmanilor și a guvernelor occidentale, altele în terorismul contra guvernelor arabe care refuză aplicarea Șharia. Dar grupările cu adevărat sofisticate sunt cele stabilite în Occident, cei care se numesc ei înșiși “moderați” când, de fapt, în același timp, iau apărarea și controlează direcția obiectivelor islamiste prin acțiuni de lobby, acțiuni diplomatice, negociere și PR.

Toate tipurile de grupări islamiste menționate mai sus, lucrează împreună în perfectă armonie ca o orchestră ce cântă pe tonul “Allah Akbar”. Și când terorismul islamic și decapitările înfurie lumea și întoarce opinia publică contra Islamului, orchestra începe să bâiguie un ton diferit, provocând confuzie și împiedicând lumea să descopere activitatea lor abil coordonată. În timp ce un grup acordă cu mândrie credit terorii, un altul o denunță public. Dar cele mai multe grupuri, în timp ce se bucură de puterea și atenția pe care teroriștii le-o acordă, stau deoparte și spun cu o privire de victimă: “Eu sunt deasemenea o victimă, pentru că tu mă condamni, ca și religia mea pașnică, în timp ce eu n-am făcut nimic. Acest lucru nu înseamnă Islam, și tu ești un islamofob.”

Nu numai că există o diviziune a muncii între grupările islamiste, dar adesea aceste grupări schimbă rolurile, tacticile și aparențele – după crearea unor alte grupări teroriste mai radicale, care să se ocupe de treaba murdară a terorii. Având în vedere că Occidentul și unele guverne arabe refuză să negocieze cu organizațiile teroriste, acestea își schimbă jocul prezentându-se drept aspirante la reabilitare și moderație în timp ce predau ștafeta asasinatelor și terorii noilor grupări. Vechea gardă a grupărilor teroriste, Frăția Musulmană și Fatah, și-au schimbat culoarea, adoptând una nouă, numai cosmetic, mimând moderația, dar nu înainte de a crea ceva mai violent, ca Hamas și Al-Qaeda.

Occidentul a fost informat că Frăția Musulmană și Fatah au devenit cele mai moderate și mai umanitare din Islam, lucru pe care poate conta, și că sunt capabile să conducă un guvern islamic. Dar Islamul este gata să colaboreze cu restul lumii doar de dragul stabilirii Califatul. Occidentul se arată bucuros să spună bun venit în tabăra moderată, noii înfățișări a vechilor grupări teroriste. Dar este noua fața a diavolului, după ce Frăția Musulmană a devenit Al-Qaeda.

Când Frăția Musulmană a câștigat alegerile în Egipt, islamiștii au crezut că prin alegeri pot instaura Califatul, evitând obișnuitul jihad violent. Dar când egiptenii au realizat că au făcut o greșeală alegând Frăția Musulmană, 35 de milioane de egipteni s-au revoltat contra regimului islamist și visul unui Califat obținut pe calea alegerilor pașnice s-a destrămat. Singura soluție pentru musulmani de a-l obține rămânea calea demodată a Islamului secolului VII: violența pură, sălbăticia si teroarea. Astfel s-a născut noul grup terorist, Statul Islamic, în timp ce Frăția Musulmană a luat loc pe bancheta din spate.

Și din moment ce reputația Al-Qaeda a stagnat după 9/11, chiar și în interiorul Orientului Mijlociu, jihadiștii teroriști nu au avut altă soluție decât să reapară sub un nou nume – cu aceleași obiective, dar cu un apetit mai feroce pentru teroare și tortură. După înfrângerea statului islamist în devenire, ales în Egipt în 2013, fiara decapitărilor publice, ascunsă în sticla geniului islamic, a explodat sub forma ISIS, organizație care se declară ca fiind adevăratul și mult așteptatul Stat Islamic. Forța a devenit unica alternativă. Printr-o stranie coincidență, noua organizație urmează exemplul lui Mahomed, care a încercat să islamizeze pașnic Mecca timp de 13 ani, dar n-a reușit să facă acest lucru în Arabia decât prin forță, teroare și sabie, devenind războinicul din Medina.

ISIS s-a grăbit să proclame statul islamic, înainte să termine de cucerit tot Irakul și Siria. El și-a etalat sălbăticia în fața întregii lumi cu intenția de a transmite un mesaj țărilor arabe recalcitrante, în legătură cu soarta care le așteaptă. Planul este foarte asemănător cu ceea ce Mahomed și discipolii săi au realizat în secolul VII: cucerirea Arabiei prin forță și repede, astfel încât să poată trece la obiectivul final, care este Occidentul și Israelul. Astfel, ei confirmă musulmanilor din întreaga lume că teroarea este eficace și că profetul Mahomed a avut dreptate când a spus: “Am fost victorios datorită terorii”.

În concluzie: Ceea ce organizațiile islamice legitime trebuie să facă, este să se conformeze ordinelor islamice de cucerire a lumii în numele Islamului, pentru a înfrânge și umili națiunile non-musulmane și de a stabili Califatul – care va fi guvernat de Șharia. Acesta este planul. Nu este opinia autorului acestui articol, ci este obiectivul fundamental al cărților legii islamice, scrieri sfinte și predici, care definesc clar jihadul ca un război contra nemusulmanilor pentru a stabili religia islamică. Pentru a ușura această misiune, legea islamică îi eliberează pe musulmani de toate restricțiile privind comportamentul lor. Ei pot purta războaie ofensive, ucide, teroriza, decapita, minți, înșela, umili, calomnia, pedepsi fizic femeile și copiii, și sacrifica bunăstarea familiei, toate cu scopul de a da putere Islamului.

0

În loc să facă față provocării islamice a secolului XXI, Occidentul a ales să nu o recunoască. Obama este criticat pentru partidele sale de golf în aceste vremuri tulburi, dar poate asta este singura lui distracție într-o perioadă în care se simte paralizat, având în vedere că ceea ce a crezut și susținut față de ceea ce înseamnă de fapt Islamul, sunt două lucruri total diferite.

Prin urmare, în loc să facă față incompetenței și numeroaselor slăbiciuni evidente ale grupărilor teroriste islamice, Occidentul a ales să umble cu mânuși, cu un adversar care nu are respect decât pentru forță. Administrația Obama a decis să se preocupe mai mult de aparențe și declarații, în loc să-și îndeplinească datoria. Ca exemplu, Obama se străduiește să corijeze pronunțarea de către americani a numelor și expresiilor arabe ca Pakistan și Statul Islamic al Irakului și Levantului (ISIL), în loc de Statul Islamic în Irak și Siria (ISIS) etc. Dar când statul islamic a fost proclamat în Irak și Siria, Occidentul s-a simțit prea jenat să-l apeleze pe numele său de botez, “statul islamic”, adăugându-i o abreviere engleză ISIS, mai adecvată decât numele arab care face legătura între noul stat terorist și Islam.

Am fost întrebat recent de niște vizitatori din Egipt: “Ce este ISIS?”. Răspunsul meu a fost:”este numele preferat al Administrației americane și al mass-mediei, pentru a se referi la Statul Islamic proclamat de curând în Irak și Siria. La care ei mi-au replicat: “ De ce? În arabă se spune statul islamic”. Le-am spus că este o istorie lungă, dar Occidentul nu vrea să-i ofenseze pe musulmanii, care cred că Islamul nu are nimic de-a face cu terorismul, tirania și ura.

Obama insistă să se prezinte ca un expert în Islam, mai competent decat fondatorii ISIS, când declară: “ISIL nu reprezintă nici o religie”. Este nepotrivit ca guvernul american și mass-media să definească ceea ce este sau nu este Islamul, musulmanilor, care au citit în cărțile lor declarațiile care le ordonă să-i ucidă pe necredincioși. Tot cea ce trebuie să facem este să ne bazăm pe cuvântul lor.

Atât guvernul american cât și mass-media, cu mult înainte de Obama, au optat pentru ceea ce cred că este cel mai bine să facă: să-și dezinformeze cetățenii asupra adevăratelor obiective ale Islamului. Scopul acestei politici a fost parțial de a convinge grupările teroriste islamice să nu atace Occidentul și poate, pe termen lung, credința că Islamul se va reforma din interior. Din nefericire, istoria nu a fost de partea acestei teorii.

Concilierea n-a funcționat pentru creștinii copti din Egipt, nici pentru Zoroastrienii din Persia secolului VII. Aceste două vechi civilizații au fost făcute una cu pământul, în același an, în timpul invaziei arabo-islamice. Egiptul și Persia au încercat să fie conciliante, dar n-au reușit să câștige inimile și mințile invadatorilor musulmani care au folosit formele cele mai barbare ale terorii și ale tiraniei pentru a islamiza și arabiza cele două civilizații. Amândouă, Egiptul și Persia, nu și-au mai văzut niciodată zilele de glorie, și astăzi ele sunt incapabile să se autoguverneze fără opresiune și tirania Șharia, aplicate în mod obișnuit.

Ceea ce nimeni nu înțelege aici, este dreptul poporului american de a cunoaște tot adevărul despre noul adversar, direct și cinstit de la politicienii lui și de la mass-media. Îngrijorându-se mai mult de sentimentele musulmanilor decât de dreptul la adevăr al cetățenilor americani, și nespunându-i Islamului pe adevăratul său nume, guvernul american și mass-media inaugurează o etapă întunecată marcată de tiranie și de sfârșitul libertății.”

http://www.frontpagemag.com/2014/nonie-darwish/the-islamic-terror-orchestra/

 

 

 

Anunțuri

5 comentarii

  1. Poate ca nu ar strica un text si despre cei 1400 de copii abuzati din Rotherham.

    1. Am vrut sa-l scriu, dar cand am vazut in presa straina ca este inflatie pe subiectul asta, am renuntat. Si asta pt. ca stiu ca cititorii mei sunt foarte bine informati, asa ca nu puteam sa-i surprind cu nimic 🙂

  2. Unii dintre cititori mai trimit diferite linkuri catre alti cititori mai neutri/indiferenti/neinformati/necunoscatori de limba sau de presa straina/cu putin timp pentru informare.
    O parte consistenta din traficul blogului dvs vine din astfel de share-uieli.
    Subiectul nu e foarte cunoscut in Ro, presa Ro nu a fost foarte atenta la subiect, insa e genul de subiect care sigur ar atrage atentia si influenta diferite optici, pozitionari etc ale publicului in razboiul informational.
    Textul ar fi important pentru popularizare nu in randul cititorilor dvs voluntari si fideli, ci pt cei de ocazie, bine-indrumati cate articol 🙂

    1. Bine, m-ai convins 🙂 Ma apuc maine de scris

  3. … bine indrumati „catre” articol (nu „cate”) …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: