Două dinastii de jihadiști britanici

1348785524-london-muslim-cleric-abu-hamza-leads-prayers-outside-mosque_1483842

Mollahul egiptean Abu Hamza al-Masri și-a pierdut mâinile și un ochi în timp ce încerca să aprofundeze preceptele “Religiei Păcii”, fabricând o bombă într-o tabără de antrenament a talibanilor, situată în Waziristan. Asta s-a întâmplat după ce a studiat ingineria la Brighton Polytechnic College și a luptat în Bosnia, alături de frații musulmani bosniaci, contra sârbilor și croaților. Fiind urmărit de către guvernul yemenit pentru implicare în acțiuni teroriste, a cerut azil politic în Marea Britanie.

Gândindu-se că nu o sa aibă niciodată ocazia de a-l găzdui pe unul de calibrul ayatollahului Khomeini, așa cum avuseseră norocul francezii, guvernul englez s-a grăbit să-i accepte cererea. Era vorba doar de un preacucernic mullah, și nu de un terorist periculos cu un CV impresionant. Și imamul terorist nu i-a dezamăgit pe guvernanții englezi.

În moscheea londoneză din Finsbury Park, predicile sale despre învățăturile Profetului, Șharia și Jihad, au atras mii de credincioși. De la Abu Hamza al-Masri se putea afla cel mai bine cum trebuie să lupți în jihad pentru alungarea necredincioșilor și instaurarea Califatului pe pământ britanic. La ordinul său a fost organizată răpirea, în Yemen, a 14 turiști americani, britanici și australieni; patru dintre ei au fost uciși. Tot la ordinul său a fost atacată și ambasada britanică din Yemen. În 1999, Mohamed Mustafa Kamel – fiul său din prima căsătorie cu o englezoică convertită la islam – a fost arestat în Yemen împreună cu fratele său vitreg, Mohsin Ghalain. Au fost condamnați pentru terorism.

http://www.nytimes.com/2014/05/20/nyregion/british-cleric-is-convicted-in-terror-trial.html?_r=0

Preacucernicul imam n-a avut aceeași soartă, sistemul britanic suferind de tâmpenie multiculturală incurabilă. El și-a continuat nestânjenit predicile, urmându-și misiunea: formarea mujahedinilor pentru jihad. Abu Hamza al-Masri a fost cel care i-a explicat lui Richard Reid, care se convertise la Islam pentru a primi o mâncare mai bună în puşcărie, că Islam nu înseamnă numai egalitate şi mâncare pe săturate. Urmându-i învăţăturile, Reid a petrecut doi ani împărtăşindu-se din înţelepciunea Coranului într-o madrassa din Pakistan şi desăvârșindu-și pregătirea în taberele de antrenament pentru terorişti din Afganistan. La întoarcere a devenit cunoscut ca “Shoe Bomber”, deoarece s-a urcat la bordul lui American Airlines – zborul 63 Paris-Miami – purtând nişte încălţări special adaptate, prevăzute cu un exploziv puternic. Avionul nu a sărit în aer datorită norocului chior, deși  guvernul britanic, Abu Hamza al–Masri şi Shoe Bomber  cooperaseră perfect până în acel moment!

http://www.dailymail.co.uk/news/article-2047093/Shoe-bomber-Richard-Reid-pictured-inside-US-Supermax-jail.html

De abia în 2003, Abu Hamza al-Masri a fost suspendat din funcția de imam, dar a continuat să cheme la jihad, așezat în fața moscheii din Finsbury Park, până în 2004, când a fost în sfârșit arestat și extradat în Statele Unite, unde a fost judecat și condamnat pentru terorism. În 2010, fiul său Yaser Kamel a fost condamnat pentru violență în timpul protestelor contra Israelului, organizate la Londra în 2009. Iar în 2012, Imran Mostafa, alta progenitură a ilustrului imam, a fost condamnat în Anglia pentru jaf armat și posesie ilegală de arme de foc! Notabil este că nu toți cei din stirpea lui Abu Hamza au ales drumul jihadului. Laudăbile excepții! Cu toți însă și-au onorat tatăl.

b139_abu_hamza_praying_2050081722-21843

Adel Mohammed Abdel Bari – egiptean ca și Abu Hamza al-Masri – a fost un membru de frunte al organizației Jihadul Islamic. Urmând “cursurile” organizate de această grupare, a fost nevoit să fugă din Egipt, și după o vizită în Statele Unite a cerut azil politic în Marea Britanie. Era în 1993, exact în perioada când guvernul englez hotărâse să importe masiv teroriști islamiști: “militanții opoziției democrate egiptene” nu puteau fi lăsați la cheremul regimului dictatorial de la Cairo. Regatul britanic era în avantaj: putea experimenta astfel influența benefică exercitată de aceștia asupra diversității mediului cultural din Insulă.

Aflat în siguranță la Londra – fusese condamnat la moarte de catre justiția egipteană în 1995 – Adel Abdel Bari și-a petrecut timpul purtând numeroase convorbiri telefonice prin satelit cu Ayman al-Zawahiri – concetățeanul său și adjunctul lui Osama bin Laden. Logic, din moment ce era șeful filialei Al-Qaeda din Marea Britanie. A fost arestat de abia în 1998, după ce reușise să organizeze o serie de atentate spectaculoase asupra ambasadelor americane din Africa de Est! A fost extrădat în Statele Unite după o bătălie juridică ce a durat opt ani. A avut 5 băieți, toți cetățeni britanici. Adel Abdel Barry, clona lui Abu Hamza al-Masri!

topelement

Într-unul din cântecele sale, rapperul britanic Abdel-Majed Abdel Bari spunea: “Dă-mi mândria și onoarea tatălui meu”. Asta înainte de a pleca în 2013, asemeni altor 500 de tineri britanici, la jihad, în Siria. Experimentul pus la cale de guvernul britanic în anii ’90 reușise: Marea Britanie nu mai importa jihadiștii islamiști… îi exporta!

Abdel-Majed Bari, împreună cu cei doi prieteni cu care a plecat la jihad – un medic condamnat pentru răpirea unui ziarist britanic, și un dealer de droguri convertit la islam în pușcărie – au fost porecliți în Siria, The Beatles. Prin urmare, Abdel Bari s-a grăbit să „lanseze” un prim “hit”: s-a postat pe Facebook fluturându-și trofeul: un cap tăiat! S-a clasat însă pe primul loc în absolut toate “top-urile” atunci când l-a decapitat pe ziaristul american James Foley. Allah îi dăduse, în sfârșit, mândria și onoarea tatălui său. Adel Abdel Bari este cu siguranță mândru de fiul său.

Mulțumită delirului multicultural ce tulbură de decenii mințile elitelor occidentale, o lume întreagă l-a descoperit pe Abdel-Majed Bari, un britanic crescut într-o suburbie de lux a Londrei, membrul uneia dintre dinastiile de teroriști din Regat. Iar britanicii de origine, și nu numai ei, au aflat că guvernanții englezi, și nu numai ei, reprezintă cea mai bună dovadă că se poate învăța din greșeli, dar nu și atunci când Dumnezeu îți ia mințile. Și dacă și-au pierdut mândria și onoarea credinței lor, pot fi mulțumiți: treptat, le dobândesc pe cele ale unei credințe străine.

 

2 comentarii

  1. Savuros articol. Insa in momentul in care un ministru britanic sustine ca relatiile sexuale cu copii de 10 ani nu le sunt acestora daunatoare iar doamna Merkel ii trimite pe ucraineni in uniunea euro-asiatica a lui Putin, e clar ca traim intr-o lume cu susul in jos. In care „anything goes”, nu-i asa?

    1. Absolut! Bine spus „o lume cu susul in jos”; o lume in care anormalul a devenit normal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: