Pe 20 noiembrie 2011, ambasadorul Rusiei în Qatar, domnul Vladimir Titorenko, a fost linșat, după părerea unora, sau “frăgezit” bine, în opinia altora. Acțiunea s-a desfășurat în aeroportul din Doha, la întoarcerea domnului ambasador dintr-o vizita oficială efectuată în Iordania, la Amman. Bătaia i-a fost administrată chiar de către agenții vamali qatarezi! Cum o motivație oficială a “contactelor diplomatice” dintre ambasadorul rus și vameșii qatarezi n-a existat, m-am gândit imediat că Vladimir Titorenko a confundat aeroportul și țara: s-a crezut pe cel din Tbilisi, capitala Georgiei, și s-a comportat ca atare. Cine a urmărit cu atenție starea în care se prezenta la întâlnirile oficiale Boris Elțîn, mă va înțelege.
Mi-am spus, dupa ce Titorenko a fost trezit din betie de pumnii qatarezi – Qatar-ul va avea soarta Georgiei. M-am înșelat! Deși Qatar-ul bătuse Rusia cu pantoful peste gură, domnul Serghei Lavrov, ministrul de externe rus, s-a șters și a anunțat calm: “Moscova a luat decizia de a-și declasa relațiile cu Qatar-ul.” Atât! De atunci am urmărit atent Qatar-ul, și l-am privit ca pe un “pol de putere”. Și nu m-am înșelat.
Am aflat astfel că este unul din principalii sponsori ai talibanilor din Afganistan – e vorba de fundamentaliștii islamiști împotriva cărora luptă de atâția ani o coaliție internațională în frunte cu Statele Unite. În încercarea de a scăpa Afganistanul de ciuma islamistă, și-au pierdut viața 4000 de soldați ai coaliției, și au fost cheltuite sume uriașe de bani. Prin urmare, nu m-am mirat aflând că teroriștii talibani – oficial “Emiratul Islamic Afganistan” – și-au deschis, în 2013, o reprezentanță la Doha. Reacția Casei Albe? La două zile după ce terorismul islamic si-a deschis ambasada in Qatar, domnul James Dobbins – responsabilul Departamentului de Stat pentru Afganistan și Pakistan – s-a deplasat la Doha pentru negocieri directe cu talibanii! Guvernul de la Kabul, aliatul oficial al coaliției antiteroriste, era astfel scurtcircuitat. Președintele Barack Hussein Obama și emirul Hamad bin Khalifa Al-Thani, aliați, negociau soarta Afganistanului împreună cu talibanii! Bineînțeles, asta nu i-a împiedicat pe talibanii afgani să declanșeze în continuare tradiționalele ofensive de primăvară, vară și toamnă, împotriva soldaților americani, și nici pe Qatar să le sponsorizeze.
Încă de la începutul lui 2012, Qatar-ul și-a ridicat vocea împotriva regimului dictatorial de la Damasc. Atunci, ministrul de externe al micuțului emirat, Hamad Bin Jasim Al-Thani, a vorbit foarte convingător, referindu-se la Siria, despre “cedarea puterii pentru organizarea alegerilor şi crearea unui proces transparent al democraţiei”.
În Qatar nu se organizează alegeri libere, iar Şharia este legea fundamentală a ţării, aşa că Hamad Bin Jasim al –Thani ar fi fost spânzurat dacă, prin absurd, şi-ar fi dorit şi în ţara sa “crearea unui proces transparent al democraţiei”. Numai că “democrație” în viziunea familiei Al-Thani, care conduce Qatar-ul, înseamnă instaurarea unui regim islamist, asa că, încă de la început, Qatar a investit serios în “opoziția democrată siriană”. N-a făcut-o singur, ci împreună cu Arabia Saudită. Așa se explică fulminanta ascensiune siriană a grupărilor terorist-islamiste, Jabhat Al- Nosra (afiliată Al-Qaeda) și Statul Islamic al Irakului și Levantului (ISIS). Și dacă acum există un Califat Islamic, pe teritoriul Siriei și Irak-ului, și comunitatea internațională se confruntă cu o tragedie umanitară de proporții, aceasta trebuie să mulțumească în primul rând unui important membru, Qatar.
Domnul Giovanni Pinto – șeful Poliției de Frontieră italiene – vorbind despre situația din Libia, mărturisea recent în fața comisiilor de externe și apărare din senatul italian: “Nu avem interlocutori…Nu există Prim Ministru… nu există miniștri. Sunt două clanuri: unul mai moderat, celălalt mai extremist, susținute de Qatar”! Ce a uitat să spună Giovanni Pinto, este că cele două grupări afiliate Al-Qaeda – susținute financiar încă de la începutul “primăverii libiene” de Qatar – au fost susținute logistic și militar de aliații tradiționali ai Emiratului: Franța și Statele Unite. Nicolas Sarkozi, cel care anunța apocaliptic: “În Libia o populație civilă, pașnică, care nu cere nimic altceva decât dreptul de a-și hotărî singură soarta, se găsește în pericol de moarte”, este responsabil, alături de Barack Obama și Qatar, pentru haosul ce a pus stăpânire pe Libia. Și dacă ambasada americană din Benghazi a fost incendiată, personalul ucis și amabasadorul american linșat și sodomizat (Titorenko se poate considera norocos), adică dacă America a fost bătută cu pantoful peste gură, Barack Hussein trebuie să-i mulțumească aliatului său principal din Orientul Mijlociu – Qatar. Acesta a vărsat lunar, așa cum menționează raportul Calacalist, 50 milioane dolari în buzunarul salafiștilor libieni, și asta încă de la începutul conflictului.
Și Obama mulțumește! Actualul conflict din Gaza – între Israel și gruparea terorist islamistă Hamas – a reliefat existența a două tabere. Una, anti Hamas, formată din Israel, Egipt și Arabia Saudita – cealaltă, pro Hamas, având drept eroi principali Statele Unite, Turcia și … Qatar. Recent, la Paris, John Kerry s-a întâlnit numai cu reprezentanții Turciei și Qatar-ului, fără ca reprezentanții Egiptului și ai Autorității Palestiniene să fie de față. Au fost scurtcircuitați! Iar Obama i-a spus lui Netanyahu într-o convorbire telefonică: “Am încredere în Turcia și Qatar, Israelul nu este în masură să-și aleagă mediatorul”!
Sponsor important al Hamas – i-a donat în ultimii 2 ani, 720 milioane dolari – Qatar-ul îi găzduiește în condiții de maxima siguranță și lux, într-un hotel de 5 stele din Doha, pe șefii grupării teroriste, în timp ce palestinienii ajunși “scuturi umane”, provoacă prin sacrificiu voluntar protestele lacrimogene și furibunde ale mass-mediei internaționale și cancelariilor occidentale.
Relațiile din ce în ce mai calde dintre Barack Obama și noul său aliat, Qatar, au un fundament, să-i spunem, ideologic. Obama și emirul Al-Thani sunt suporteri înverșunați ai Frăției Musulmane. Dacă Qatar a vărsat, conform documentelor găsite după căderea regimului Morsi, sume uriașe în conturile personale ale conducătorilor Frăției, Barack Obama a încercat totul pentru a menține la putere în Egipt, Frăția Musulmană; la rândul său cel mai important susținător al Hamas – filiala din Gaza a Frăției. A făcut-o în defavoarea și împotriva voinței celor trei principali aliați ai Statelor Unite în Orientul Mijlociu: Israel, Egipt și Arabia Saudită. Întrebat fiind “Ce este între dumneavoastră și Frăția Musulmană”, Habib Bourguiba a răspuns “Între mine și Frăție sunt 14 secole”. Barack Obama și emirul Al-Thani sunt contemporani cu ea.
Dacă legăturile dintre Casa Albă și Qatar au la bază principiile “nobile” ale fundamentalismului islamic, cele dintre Qatar și unii lideri europeni de marcă, deși la fel de puternice, nu sunt la fel de curate, cu toate că banii n-au miros. Qatarul nu controlează încă, dar influențeaza decizia politică în Franța. Pe merit! A investit imens în Hexagon, poate la fel de mult ca în grupările jihadiste din lumea musulmană. Emirul Al-Thani, asemenea altor fruntași ai fundamentalismului islamic, are un proiect pe termen foarte lung, și îi urmarește realizarea cu atașamentul pătimaș atât de caracteristic fraților săi întru credință. De cealaltă parte, a occidentalilor, “proiectele”, daca ele există, sunt pe 4-5 ani și credința lipsește.
Franța a devenit datorită lui Nicolas Sarkozy un adevărat paradis fiscal pentru acest veritabil Mighty Mouse arab. Qatar este scutit de plata TVA-ului în afacerile din domeniul imobiliar, iar rezidenții qatarezi nu se supun regulilor Fiscului francez în ceea ce privește activele pe care le dețin în afara Franței. Este normal atunci ca familia Al-Thani să dețină numeroase piese al portofoliului imobiliar francez pe Champs-Élysées, în Place Vendôme sau pe Coasta de Azur. Pe lângă acestea se adaugă pozițiile onorante ocupate în CAC 40 de firmele qatareze, evaluate la 7 miliarde euro. Nu se mai miră nimeni că Emiratul a cheltuit câteva sute de milioane euro pentru a achizitiona PSG – clubul simbol al Parisului – și a da o veritabilă lovitura de imagine obrazului francez, câștigând de două ori la rând campionatul Franței.
Un gest beduin de trufie, dar un mizilic financiar, deoarece, “pour la bonne bouche”, compania aeriană qatareză, care achiziționase déjà 90 de aparate Airbus A380, a anunțat la sfârșitul lui 2013 o comanda suplimentară de 50 de aparate în valoare de 17 miliarde euro. Și pentru că aliatul de la Casa Albă să se poată și el lăuda cu ceva, Emirates a anunțat și o comandă record de 150 de aparate Boeing!
Qatar Investment Authority controlează 6% din capitalul EADS, 15,1% din acțiunile London Stock Exchange și 17% din cele Volkswagen, dar Franța este ținta principală. Acționar al Grupului Lagardere cu 12, 82%, și acționar la grupurile Total, Vivendi, LVMH și Veolia, QIA intenționează să investească încă 10 miliarde euro pentru a-și majora capitalul deținut la marile grupuri franceze. În 2012, Qatar a cumpărat în plin centrul Parisului hotelurile: d’Évreux, Majestic, Gray d’Albion, de Coislin, Lido, Royal Monceau și imobilele Virgin Megastore, iar pe 1 August, domnul Laurent Fabius – ministru de externe francez – a avut onoarea de a inaugura pe avenue Kleber, luxosul hotel Peninsula. Am prezentat o parte din patrimoniul imobiliar, în valoare de 6 miliarde euro, pe care Qatar îl deține în Franța. Va deveni ea primul emirat european?
Și dacă Sarkozy și Hollande au fost sau sunt partenerii Qatar-ului, și Laurent Fabius este controlat parțial, domnul Dominique de Villepin – ex ministru de externe, ex Prim ministru al Franței – este deținut în totalitate de emirul Al-Thani. Politician, diplomat, poet, niciodată avocat, de Villepin are acum o firmă de avocatură -“Villepin International” – al cărui client principal, pentru câteva milioane bune de euro anual, este…Qatar! Așa se explică de ce Dominique de Villepin, slujbașul emirului, a devenit un fel de ambasador al Hamas-ului la Paris, criticile virulente la adresa Israelului – împotriva căruia a cerut sancțiuni dure – și a intervenției din Gaza, aducându-l iar în luminile rampei.
Este o coincidență faptul că după intervenția în forță, în Mali, contra islamiștilor tuaregi – acțiune criticată virulent de Qatar – armata franceză “a pus arma la picior” mulțumindu-se acum cu rolul de observator echidistant al reîntoarcerii jihadiștilor pe vechile poziții. Surprinzător, Francois Hollande a condamnat atacul declanșat de Hamas asupra Israelului. Încă de anul trecut Qatar-ul s-a implicat în sponsorizarea proiectului social ce vizează periferiile marilor orașe franceze – altădată “rosii” (comuniste), acum “verzi”. După declarația lui Hollande, “periferiile verzi”, susținute de radicalii de stânga francezi, au ieșit în stradă la Paris, Lyon, Toulouse și Marsilia. S-a strigat “Traiască Hamas” , “Allah Akbar” și “Moarte evreilor”. Au fost fugarite forțele de poliție, și incendiate magazine și mașini. Hollande a făcut un pas înapoi și Laurent Fabius a denunțat “carnagiul din Gaza”, declarând ferm: “De câți morți mai este nevoie pentru a fi oprit ceea ce poate fi foarte bine numit “carnagiul din Gaza”? Tradiția de prietenie dintre Franța și Israel este veche și dreptul Israelului la securitate este total, dar acest drept nu justifică uciderea copiilor și masacrarea civililor.” Cu trei zile înainte inaugurase hotelul lui Al-Thani de pe avenue Kleber.
http://www.saphirnews.com/Gaza-Laurent-Fabius-denonce-le-massacre-de-civils_a19447.html
Emiratul Qatar, necunoscut în 1971 când și-a dobândit independența, este azi un important pol de putere regională și nu numai. Și-a folosit uriașele resurse de petrol pentru a finanța și stimula nu numai o uluitoare creștere economică și un flamboiant cult formal pentru modernizarea occidentală, dar a contribuit imens la renașterea fundamentalismului islamic și la expansiunea lui în ariergarda terorismului islamist. Qatar este cea mai bună dovadă că Samuel Huntington a avut dreptate când a scris: “Doar aroganța naivă îi poate face pe occidentali să presupună că non-ocidentalii vor devenii “occidentalizați” prin dobândirea bunurilor occidentale.”
Azi, “soldații lui Allah” aflați în solda Qatar-ului, luptă pe fronturile din Afganistan, Liban, Israel, Algeria și Mali, și impun déjà preceptele Profetul Mohamed în Siria, Irak și Libia. În timp ce mai marii lumii civilizate luptă cu efectul, cauza, Qatarul, stă la masă cu ei, contribuind decisiv la subminarea democrației și a libertății, și la propagarea islamismului – ideologie totalitară ce-și extrage seva din medievala lege islamică, Șharia.
Qatar, un emirat mic, tratat însă cu respect de puterile mari, pe care le mai bate din când în cand cu pantoful peste gură, și asta pentru că are de partea sa pe lânga forța financiară și pe cea a terorismului islamic.
Bogdan Calehari 
Bogdan, felicitari pentru minunata munca de documentare si de diseminare a unor imformatii pe care presa maimstream le ignora si, in foarte multe cazuri, este incapabila sa le inteleaga.
Te incurajez s-o continui pentru ca n-o faci doar pentru cei care deja inteleg aceste fenomene, ci ajuti si la „iluminarea” oamenilor care se afla in ignoranta si care la aflarea acestor lucruri sunt socati dar fericiti. Pentru ca ies din pestera.
Multumesc, Alex! Ce sa spun? Continuam, ce naiba sa facem 🙂 Continuam cu totii, astia putinii care suntem interesati de fenomen si care vrem sa-l intelegem. Despre „iluminare” nu cred ca se mai poate face ceva. Eu, tu, noi, adica minoritatea, suntem in situatia celor care incearca sa stinga un incendiu urias – peste care unii arunca cu niste pompe speciale, benzina – carand apa cu cateva galeti. Asta-i „iluminarea” noastra 🙂 Paiatele politice care conduc lumea inca civilizata, nu vor sa se opuna islamismului, si chiar daca ar vrea nu mai pot s-o faca. Prefera sa negocieze…chiar si in situatie de razboi! Mass-media internationala (virusata de progresism) le da peste manuta ori de cate ori incearca sa schiteze un gest mai barbatesc, ca sa nu zic mai belicos. Nu mai stiu cine spunea, dar mare dreptate a avut: „Daca F.D Roosvelt si W. Churchill ar fi beneficiat de presa din ziua de azi, Hitler si Japonia ar fi castigat razaboiul”. In situatia asta ne aflam acum. De fapt uitat-te la Israel: este pus la zid pentru ca indrazneste sa se apere!! Asa ca ne refulam si ne iluminam unii pe altii, ce sa mai facem 🙂
La cum arata lucrurile in prezent, imi este clar ca Occidentul se indreapta spre un razboi sangeros, razboi care va avea loc in interiorul sau. Nu in Orientul Mijlociu sau in Africa. Chiar in Europa si in America de Nord.
Un documentar si un filmulet relevante aici:
Intrebarile mele sunt urmatoarele: cand va incepe efectiv acest razboi? Ce sanse au europenii in fata atacului acestor odrasle ale haosului? Vom supravietui?
Stateam si ma gandeam zilele trecute la o diferenta fundamentala intre SUA si Europa. In State ai dreptul sa porti o arma, adica ai dreptul sa te aperi. Poti riposta daca esti pus fata in fata cu un musulman care se indreapta spre tine cu un cutit pentru a te decapita. In Europa esti victima sigura. Pentru ca noi europenii nu suntem ca arogantii de americani, nu-i asa? In Europa avem mai putine incidente cu arme de foc decat in SUA, asta insemnand din punctul de vedere al elitelor europene ca le suntem superiori. Insa pusi in fata unei situatii ipotetice ca cea de sus, un american se poate apara iar un european poate intelege pe propria piele ce inseamna halal.
Da, chestia asta cu razboiul contra musulmanilor in interiorul Europei, am auzit-o de mult. Nu cred ca se va intampla! De ce? Pentru ca de vreo 40 decenii, in Occident mai ales, de la gradinita si din scoala generala, copiii sunt invatati sa fie toleranti, violenta nu este buna, razboiul e cah, totul se poate rezolva discutand, negociati, negociati…, make love not war, sunt la fel ca noi, ba chiar ne sunt superiori, trebuie sa iubim diversitatea, sa fim intelegatori etc. De partea cealalta, copiii sunt invatati de mici exact contrariul: esti jignit, da-i in gura, altfel ti-ai pierdut demnitatea de barbat; il vezi ca a plecat capul, calca-l in picioare; suntem superiori, kuffarii sunt fiinte inferioare, animale etc etc. Astfel, atunci cand musulmanii se pisa pe europeni (francezi, belgieni, olandezi, englezi etc etc.) la propriu inca din scoala, ii bat pe strazi sau mai rau ii injunghie, ii casapesc sau chiar ii decapiteaza (Michael Adebolajo vs Lee Rigby) nu se intampla nimic. Cand Adebolajo l-a decapitat pe Lee Rigby pe strada, ziua in amiaza mare, si toata lumea a vazut asta la tv, cum au reactionat englezii? O batrana de 85 de ani le-a cerut musulmanilor adunati in fata unei moschei sa plece acasa si a fost arestata, iar conducerea armatei le-a dat ordin soldatilor sa nu mai poarte uniforma pe strada!! Despre ce razboi vorbim? In toata Europa musulmanii traiesc in comunitati, iar tinerii musulmani in bande organizate, care ii iau ca din oala pe europeni civilizati, organizati pe principiu: fiecare cu pizda masii! Este exact la fel cum se comporta romanii in fata tiganilor. Un lucru este clar: cand ajungi prea civilizat – fie ca individ, fie ca natiune – nu te mai bati si nu mai faci razboi: te declari invins! Arme? Da-i unui pianist, unui pictor, unui hipster, unui IT-ist, etc.etc. o arma incarcata si pune-l pe un tigan sau musulman sa-l atace cu un cutit sau un topor, hotarat sa-i ia viata. Ai sa vezi atunci la ce foloseste o arma in mana unor oameni civilizati 🙂