Hamas și Pasărea Phoenix

4463324_3_93ee_ill-4463324-df19-995733_b18936656d7968a01afac2a1aa0804bf

La începutul anului 2013, Fathi Hamad – ministrul de interne al Hamas – declara într-o conferință de presa ținută în fața reprezentanților mass-mediei egiptene, că Hamas va distruge Israelul în 9 ani: “Distrugerea va fi efectuată în etape, și Egiptul va juca un rol important în distrugerea entității sioniste. Va fi atunci un Califat Islamic”.

Hamad a adăugat că “Palestina”, Egiptul și alte țări islamiste se vor uni în noul Califat.

Hamas era atunci pe val. La putere în Egipt era organizația fundamentalist-islamistă Frăția Musulmană, iar omul ei, Mohamed Morsi, era președintele țării. Acesta tocmai furnizase un ajutor substanțial de circa 300 milioane dolari “fraților” din Gaza, deși în august 2012 un post al armatei egiptene de la frontieră fusese atacat de jihadiștii veniți din Fâșie, 16 soldați egipteni fiind uciși chiar de Ramadan. Alături de Egipt, Qatar-ul – principalul finanțator al jihadiștilor sirieni din ISIS și Jabhat Al-Nosra – punea și el în “pușculița fără fund” a Hamas-ului peste 600 milioane dolari în doi ani, dintre care 250 milioane direct în contul bancar personal al șefului Hamas, Khaled Mashaal.

Cu siguranță că tot în “buzunarul” lui Khaled Mashaal a ajuns și o parte din cele 2,3 miliarde euro “dăruite” de Bruxelles teroriștilor din Fâșia Gaza, în perioada 2008-2012. Spun “dăruite”, pentru că raportul Curții de Conturi a UE, care a cercetat drumul banilor de la UE către Hamas, specifică că nu a fost luată nici cea mai elementară măsură de control a modului cum au fost cheltuiți banii. Până și domnul Robert Serry – coordonator special al ONU în procesul de pace din Orientul Mijlociu – a fost depistat când încerca să transfere 20 de milioane dolari, de la Qatar către Hamas! Asta așa, pe persoană fizică, fără acceptul Israelului și al Autorității Palestiniene.

Situația s-a schimbat însă radical, peste noapte, și Hamas s-a trezit aruncat din spinarea valului. În Egipt, Frăția Musulmană a fost alungată, iar puterea a ajuns în mâinile generalului Abdel Fattah Al-Sissi, un inamic declarat al Hamas-ului. Acesta a tăiat finanțarea, și a închis punctul de frontieră cu Gaza, de la Raffah. Acela a fost momentul când Ghazi Hamad – înalt funcționar al “ministerului de externe” al Hamastan – a acuzat Egiptul că a “transformat Gaza într-o mare închisoare”. A rămas deschis însă punctul de frontieră de la Eretz, loc prin care “entitatea sionistă”, cea pe care Hamas intenționa s-o distrugă, a permis în continuare trecerea miilor de camioane care aprovizionau Fâșia Gaza.

Egiptului i s-au alăturat Arabia Saudită și emiratele din Golf, care nu aprobau legăturile din ce în ce mai strânse dintre Hamas și organizațiile teroriste siriene afiliate Al-Qaeda: ISIS și Jabhat Al-Nosra. Din cauza aceasta, Hamas a pierdut și susținerea financiară a Iranului șiit, implicat în războiul contra jihadiștilor suniți sirieni prin intermediul grupării teroriste Hezbollah. Mama Hamas-ului, Uniunea Europeană, a trebuit și ea să-și strângă baierele pungii, datorită scandalului declanșat de raportul Curții de Conturi.

Hamas s-a trezit astfel într-un moment de slăbiciune politică și financiară fără precedent istoric. Nu mai avea nici măcar banii necesari pentru a plăti salariile “funcționarilor” săi. De acest puseu de neputință încercau să profite pentru a accede la putere, celelalte grupări teroriste din Fâșie: gruparea salafistă Jihadul Islamic și Comitetul de Rezistență Populară. Hamas a ales atunci o posibilă cale de salvare: reconcilierea cu Autoritatea Palestiniană și cu mișcarea Fatah. Hamas i-a solicitat lui Mahmoud Abbas să se implice mai mult în Fâșia Gaza, și să preia sarcina plăților restante din sectorul public.

Impas politic și financiar, dar nu și militar. Cu o parte din banii primiți de la UE, Statele Unite, Turcia, Qatar și Iran (sponsorii principali), Hamas a achiziționat cantități uriașe de armament (peste 10000 de rachete sol-sol), și a construit sub Gaza o rețea de tuneluri uriașă, care are nenumărate ieșiri pe teritoriul Israelului. Și asta pentru că liderii Hamas nu au furat chiar tot; le-a fost imposibil! Un purtător de cuvânt israelian a descris foarte bine “opera Hamas”: “Sunt două Gaza, una la suprafață și una subterană: un oraș terorist subteran.” Asta, în loc de locuințe, centre comerciale, școli și spitale. Banii “comunității internaționale” au fost bine folosiți.

Pentru o conducere totalitară, cum este cea a Hamas, ieșirea dintr-o criză se face întotdeauna prin provocarea unei crize și mai mari, de proporții chiar. Așa că, pe 11 iunie, după răpirea și asasinarea a trei adolescenți evrei, Hamas a atacat Israel! Rachetele de fabricație iraniană au lovit teritoriul israelian, atingând ținte aflate la o depărtare de 150 de kilometri de locul lansării. Tirurile au vizat și centrul nuclear de la Dimona, teroriștii încercând astfel să provoace o catastrofă nucleară de proporții. Surpriza a fost totală! Israelul a fost obligat să răspundă, declanșând o ofensivă aeriană care a vizat obiectivele militare ale Hamas. Liderii organizației au chemat, și dupa aceea au obligat, populația palestiniană să formeze “scuturi umane” în jurul obiectivelor vizate. Utilizarea ”scuturilor umane” este considerată în legislația internațională “crimă contra umanității”, dar nu și când le folosește  o organizație teroristă.

Au apărut primele victime în rândul civililor: acum sunt peste 1100 de morți și peste 5000 de răniți. Pentru Hamas totul decurgea conform planului. El se baza, ca și în celelalte ocazii când a atacat, pe reacția plină de indignare și revoltă a “comunității internaționale” contra “agresorului sionist”.

1249364572_B973208918Z.1_20140723170417_000_G6D2S5NUB.1-0

În momentul de față, cea mai mare parte a presei internaționale înregistrează zilnic morții palestinieni, mai ales copii, și acuză Israelul de “reacție disproporționată”. Ayatollahul Ali Khamenei, marele “umanist”, s-a gândit să folosească ocazia pentru a acuza “câinele turbat”, de “genocid” în Gaza. Vocea Dilmei Roussef s-a făcut auzită de pe alt continent rostind cuvântul “masacru”. În Paris, sinagogele sunt atacate cu sticle incendiare, iar magazinele “sioniste” sunt incendiate de miile de manifestanți “pro-palestinieni”, care strigă “Moarte evreilor” și “Allah Akbar”. În Belgia, pe geamul magazinelor a apărut scris în turcă si franceză: “Este permisă intrarea câinilor, dar a sioniștilor în niciun caz.” Totul decurge în continuare conform strategiei Hamas!

Acesta trebuie doar să refuze încheierea vreunui armistițiu, și să încalce în permanență orice încetare a focului convenită. Rachetele iraniene Khaibar M-302 continuă să lovească teritoriul israelian, iar Israelul trebuie să răspundă.

John Kerry a profitat de oportunitate și a prezentat “sioniștilor” un proiect de încetare  a focului, care obligă Israelul să ridice blocada militară, dar nu obligă Hamas-ul să se dezarmeze! Asta după ce s-a întâlnit la Paris cu reprezentanții Turciei și Qatar-ului, prietenii Hamas, fără să-i invite și pe cei ai Egiptului și Autorității Palestiniene. Ali Khamenei ar trebui să ia lecții. Hamas se vede astfel, din nou, în postura de reprezentant principal al cauzei poporului palestinian, și profită de asta pentru a-și reauri blazonul jihadist sub ochii organizațiilor concurente. Cu prețul a mii de vieți distruse, a unor pagube materiale uriașe, și cu sprijinul necondiționat al aliaților, Hamas a renăscut din cenușă ca pasărea Phoenix!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: