Ce nu e bine să fii: evreu la Paris și creștin la Mossul

000_ARP3924221-2-500x281

Pe 12 iulie, la Paris a fost organizată o mare manifestație de  susținere a “cauzei palestiniene”. Poliția a raportat 7000 de participanți, organizatorii 30000. Ca și în alte ocazii, stânga radicală franceză (Partidul Comunist, Frontul de Stânga și Noul Partid Anticapitalist) și-a dat mâna cu mai multe organizații ale musulmanilor francezi, pentru a asigura reușita evenimentului. Acesta a fost un succes din toate punctele de vedere: participare, calitatea mesajului transmis, cât și penetrarea acestuia în mediul parizian – atât de favorabil manifestărilor de frondă de acest gen.

Un rol determinat l-a avut mulțimea, care a aflat din timp de la BFMtv, Canal +, France 2 sau TF1 că Israelul nu aparține evreilor, ci palestinienilor. Aceasta a pătruns încolonată în Place de la Bastille, scandând “Moarte evreilor” , “Să-i decapităm pe evrei” și “Hamas va învinge”. Scandările nu sunt conforme cu “învățăturile” mass-mediei franceze, ci cu cele ale imamilor wahhabiți din moscheele pariziene. Oricum, sunt sigur că de data aceasta, la Paris, monarhiștii au stat liniștiți: în Place de la Bastille, de regalitate numai de bine.

N-au stat însă liniștiți evreii parizieni, mai ales cei două sute aflați în sinagoga de pe strada “de la Roquette”, în apropiere de Piața Bastiliei. Aceștia au văzut moartea cu ochii. În Paris nu mai era revoluție, era jihad! Câteva sute de wahhabiți francezi acoperiți de keffieh-uri, înarmați cu bare de fier, bâte de baseball și cocktail-uri Molotov, au mărșăluit spre sinagogă. La auzul strigătelor pro Palestina: “Moarte evreilor” și “Allah Akbar”, cei șase polițiști desemnați cu paza sinagogii au luat-o la fugă! În fața jihadiștilor au rămas însă membrii Ligii de Apărare a Evreilor; aceștia n-au fugit. Au rezistat în fața lăcașului de cult până la sosirea jandarmilor din CRS. Numai așa cei două sute de evrei aflați în interior, n-au avut soarta creștinilor omorâți în bisericile siriene sau irakiene de alți jihadiști. Sinagoga din strada Des Tournelles a fost si ea atacată cu cocktail-uri Molotov. Paris, 12 iulie 2014!

Și pentru că evreii sunt vinovați în permanență, dar mai ales atunci când nu se lasă omorâți, domnul Jean Jacques Candelier – deputat comunist – a cerut ministrului de interne interzicerea “organizației fasciste”, Liga de Apărare a Evreilor. Asta potrivit sănătosului principiu: “Mai rău cu Netanyahu, decât cu Al-Qaeda.”

Pus în fața sumbrei realități, evaluînd pagubele materiale și numărându-și răniții din rândul forțelor de ordine, Manuel Valls a condamnat în termeni generali anti-semitismul și a decis să întărească paza locurilor de cult: sinagogi și moschei! Primul ministru a hotărât deasemenea să interzică următoarea manifestație “pro Hamas”, ce urma să aibă loc sâmbătă 19 iulie.

 ts-par-2749882-jpg_2384972

Prin urmare, pe 19 și 20 iulie, la  Barbès și Sarcelles – în nordul Parisului – nu a fost nici o manifestație. A fost din nou jihad! Salafiștii periferiilor au atacat forțele de ordine. Magazine evreiești devastate, stații de metrou și autobuz distruse, mașini incendiate. A fost atacat și spitalul Lariboisière – un spital sionist! “Allah Akbar” , “Moarte Israelului” și “Trăiască Hamas” s-au făcut din nou auzite pe străzile Parisului. “Lupii singuratici”, produsele multiculturalismului francez, vânătorii de evrei Mohamed Merah și Mehdi Nemmouche, nu mai erau singuri. Haitele jihadiste le strigau acum numele!

2749880-photo-jpg_2385291

33 de deputați socialiști francezi s-au grăbit să intervină. Șocați de surprinzătoarea atitudine pro Israel – în loc de pro Hamas – a președintelui Hollande, au adresat un apel la manifestații “pentru pace și justiție în Orientul Apropriat”. S-au declarat astfel solidari cu trotkiștii de la Noul Partid Anticapitalist, care au primit aprobarea să organizeze în centrul Parisului, împreună cu “prietenii musulmani”, o nouă manifestație pro Hamas, pe 23 iulie. Asta, cu toate că sondajele au arătat că 60% dintre simpatizanții socialiștilor cer interzicerea acestor manifestații. Nu e însă după ei, e după musulmani. Aceștia au votat în proporție de 90% cu Francois Hollande. Votul etnic s-a dovedit decisiv în “cucerirea”  Palatului Elysée.

Victoire-hollande-bastille

Francois Hollande a înțeles mesajul, așa că în timp ce Laurent Fabius a cerut imperativ Israelului să stopeze masacrele (!), el le-a mărturisit luni seara, la un dineu, prietenilor din presa socialistă: “Vara se anunță călduroasă, este sfârșitul Ramadanului, trebuie să fim atenți”!

Se dovedeste astfel, dacă mai era nevoie, ce influență binefăcătoare au Allah și Ramadanul asupra politicii franceze. Justiția a sancționat și ea aspru – închisoare pentru câteva luni, dar cu suspendare – pe cei câțiva “protestatari” reținuți de poliție. Dacă luăm în considerare că, recent, aceeași justiție a condamnat o membră a Frontului Național – care a postat pe Facebook imaginea unei maimuțe alături de cea a ministrului de justiție, doamna Taubira – la 9 luni cu executare și 50000 de euro amendă, deducem că în Franța mai bine încerci să omori evrei decât “s-o iei în balon” pe Taubira.

Și evreii francezi? Ariel Kandel – directorul Agenției Evreiești pentru facilitarea “Alya” (întoarcerea în Israel) – a declarat ziarului Le Figaro: “În 2014 am înregistrat recordul de plecări al evreilor francezi în Israel, de la înființarea acestuia în 1948. Vom depăși cu siguranță 5000 de persoane. În 2013 au fost 3300, o creștere de 73% raportată la 2012. Este vorba de factorul climatului anti-semit, dar și de cel economic.”

Guvernanții francezi nu-și fac însă probleme, și asta pentru că în fiecare an câteva sute de mii de musulmani magrebieni și turci, îi inlocuiesc pe evreii plecați. Nu are importanță că, în timpul ăsta, unii și-au amintit de niște vorbe a căror înțelepciune a fost verificată istoric: “Soarta evreilor a fost întotdeauna testul infailibil al sănătății morale a unei națiuni.”

Nu are importanță nici că în Europa au fost uciși 6 milioane de evrei. În locul lor au fost aduși, până acum, 30 de milioane de musulmani. Și vin în continuare!

De la Revoluția franceză, Franța a fost mereu un factor de echilibru greu de contestat. Ca și acum: dacă islamiștii Califatului i-au alungat pe creștinii din Mossul, islamo-stângiștii francezi îi alungă pe evreii din Paris.

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: