“Cartaginezii”, urmașii Imperiului Roman și ai Uniunii Europene

WObnOT1

Italienii, spre lauda lor, s-au pus pe treabă cu o seriozitate tipic germană. Vor cu tot dinadinsul să mute Africa în Europa! E loc destul. Bineînțeles că nu cu totul, ci doar locuitorii. Demografia italiană, ca și cea europeană, e la pământ, și Italia, asemeni bătrânei Europe, are nevoie pentru a supraviețui de masive transfuzii cu “sânge proaspăt”, chiar dacă grupă sanguină nu e compatibilă. În astfel de situații “primitorul” moare précis în brațele donatorului, dar o face mulțumit că a încercat.

La recomandările și sub atenta supraveghere a Bruxelles-ului, guvernul de la Roma a planificat cu profesionalism, fără să se uite la bani, cea mai mare operațiune de salvare pe mare din toate timpurile. Ea a fost numită, în amintirea vremurilor când Marea Mediterană era un lac roman, “Mare Nostrum”, și are nobila misiune de a salva și aduce în Italia pe toți imigranții africani, bineînțeles clandestini, ce părăsesc coastele Libiei având un singur vis: să trăiască din ajutoare sociale în bogata Europă.

 Migrants-mer-700x395

Dacă în alte vremuri se pleca de pe coastele Italiei cu intenția de a cuceri Țara Sfânta, azi “invazia” pleacă de pe coastele Africii spre  Italia – poarta deschisă a Europei – fără intenții războinice, dar cu dorința fermă de a suge veșnic la sânul plin al mamei adoptive. Un pic decepționată, mama biologică își va face în continuare datoria și va naște pe bandă rulantă. Africa are azi 860 milioane de locuitori, va avea două miliarde în 2050!

În spatele numelui “Mare Nostrum”, azi cu rezonanță comunitar-continentală, stau  4 nave militare (2 fregate și 2 nave de patrulă) și o navă spital, cu un echipaj de 250 de oameni. Cerul Mediteranei este brăzdat în permanență de 4 elicoptere militare, dotate cu echipamente de supraveghere în infraroșu. Li se alătură un avion de supraveghere nocturnă, drone și avioane fără pilot. Amiralul Giuseppe de Giorgi – altădată șeful de stat major al marinei militare, acum șeful “salvamarilor italieni” – raporta cu mândrie: “De la 18 octombrie 2013 și până la 10 aprilie 2014, noi am salvat din mare 18 546 de imigranți. Nu a existat un singur naufragiat”. Costurile estimate ale operațiunii – circa 100 milioane euro/an – cresc neîncetat. Și asta pentru că până acum au fost salvați peste 70000 de clandestini (numărul estimat pentru tot anul 2014 fiind de 30000), “un pic” mai mult decât în 2013, când în același interval de timp au fost salvați 2500. Am spus că italienii s-au pus pe treabă și nu trebuie să ne mire asta: când a venit vorba de capitulare, au fost întotdeauna primii.

http://inliniedreapta.net/italia-salvamarul-uniunii-europene/

Europa este stearpă, în vârstă și prea albă. Dar încă ademenitoare și, mai ales, foarte bogată. Așa se explică de ce – potrivit informațiilor date de ministrul de interne italian, Angelino Alfano – peste 600000 de tineri sudanezi, somalezi, libieni, sirieni, eritreeni și etiopieni, așteaptă nerăbdători pe coastele Libiei, s-o viziteze pe “bătrâna doamnă”. Și, de ce nu, s-o cucerească; bineînțeles cu timpul. “Coapta” Europă, ce-și așteaptă cu brațele deschise curtezanii, este mult mai atractivă decât Raiul Profetului, cu ale sale 72 de fecioare.

De îmbarcarea imigranților clandestini se ocupă traficanții de persoane, membrii ai grupărilor Al-Qaeda, ce l-au înlăturat de la putere cu ajutorul lui Sarkozy și Obama, pe dictatorul, dar și profetul, Muammar Al- Gaddafi. De transportul lor în siguranță se ocupă marina italiană. De masă și cazare, se ocupă momentan numai contribuabilii italieni. Uniunea Europeană este însă hotarâtă să nu lase toată Africa pe mâna italienilor, așa că în viitorul apropiat și celelalte țări membre UE vor fi obligate să înghită câte “o bucată din continentul negru”. Hapul de abanos va fi pe măsura “gâtlejului” fiecărui membru. Romania va trebui să deschidă și ea gura.

Până atunci, clandestinii africani sunt spălați, îmbrăcați și vindecați de boli în noile Waajid, Mogadișhu, Kassala și Babanusa italiene. De aici, dacă ceva e în neregulă, dacă nu li se respectă ad-litteram “drepturile de refugiați”, sau nu li se dă numai “mâncare halal”, ei dau o fugă până la Palermo sau Napoli pentru o blocare de bulevard și rezolvarea situației.

http://www.si24.it/2014/07/14/palermo-protesta-dei-migranti-bloccata-via-leonardo-da-vinci/59553/

De ce “profetul Gaddafi”? Pentru că “Regele Africii”, cum îi plăcea să fie numit, a anunțat din timp presa italiană: “Poate că mâine, Europa nu va mai fi europeană, ci neagră, pentru că sunt milioane de africani care vor să vină. Nu știm dacă Europa va rămâne un continent avansat și unit, sau va fi distrus cum s-a întâmplat cu ocazia năvălirilor barbare.”

Un Gaddafi diplomatic-amenințător, mai sibilinic ca altădată, dar mult mai clar decât Oracolul din Delphi.

 castel

Unii au fost mai vrednici și au furat startul. Copenhaga, Stockholm, Oslo sau Malmö arată déjà, în multe zone, ca Saana, Khartum, Abuja sau Mogadișhu. Acum a venit rândul Padovei și Florenței, lui Palermo și Milano. La Verona, “Julietele” în burqa și junii “Romeo” mauri nu mai miră pe nimeni. Cum la fel de normală este prezența în parlamentul și guvernul italian a doamnei Cécile Kyenge Kashetu și a domnului Khalid Chaouki.

http://www.yabiladi.com/articles/details/15811/italie-reformer-citoyennete-khalid-chaouki.html

A trecut timpul când poetul american Wallace Stevens era liber sa spună: “Italienii au tot dreptul să ia Etiopia de la negri, la fel cum negri au avut tot dreptul s-o ia de la șerpii boa.” Ocupați cu trecerea Mediteranei și colonizarea Italiei, imigranții africani n-au când să se gândească acum la dreptul lor de a prelua Italia de la italieni, care au preluat-o de la strămoșii lor romani. Dar o vor face, pentru că viitorul le aparține, iar “Italia îi trece marea”. Momentan sunt doar consumatori, dar cu timpul vor deveni conducători, fără a fi fost vreodată și producători. Istoricii viitorului vor scrie despre noii “cartaginezi”, ca despre “urmașii romanilor” și ai Uniunii Europene.

Au apus definitiv și vremurile în care bersaglierii își dregeau gâtlejurile iritate de praful deșertului, fredonând cu pușca-n bandulieră arii și canțonete prin Addis Abeba, în timp ce Mussolini – ce nu era încă agățat de-o cracă cu capul în jos – rostea cu naivitate triumfătoare în Piața Veneției din Roma: “Etiopia este italiană”.

Acum, Istoria întreabă retoric: și dacă Italia va fi etiopiană?

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: