“Taxarea” albilor a salvat Zimbabwe. Va salva și Africa de Sud

anc_dees-300x266_thumb[1]

În 1967, în Africa de Sud, chirurgul Christiaan Barnard – cel al cărui nume va rămâne veșnic în analele medicinei – a reușit primul transplant de inimă din istorie. Minunea, cum a fost considerată la vremea aceea, nu s-a petrecut în Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Japonia sau Australia, ci într-o țară de pe înapoiatul continent african. Asta îi determină acum pe mulți să realizeze că speranțele investite de-a lungul timpului în uriașul potențial uman al celor ce populează continentul negru, au fost îndreptățite.

Chiar și aici, fantastica realizare a medicinei nu a avut loc într-una din fericitele țări unde cetățenii negri își sărbătoreau de câțiva ani buni – mulți, într-un stil cu totul și cu totul original – cucerirea independenței și a libertătii, ci în cea mai nefericită țară a continentului, țara apartheid-ului. Premiera de răsunet mondial n-a fost realizată în aceste țări binecuvântate de soartă (majoritatea fiind socialiste), unde se întâmplă chiar ca secretarul general al partidului să importe câteva mii de lăzi cu sticle de whisky, pe care să le bea (împreună cu rudele și membrii guvernului) în onoarea independenței și în numele poporului – care se stinge de foame. Nu, inexplicabil, transplantul a avut loc în Africa de Sud, țară în care trei sferturi din populație era victima discriminării rasiale și nu avea drept de vot!

Marele activist anti-apartheid, arhiepiscopul sud-african Desmond Tutu, dezvăluia în discursul pe care l-a ținut cu ocazia decernării Premiului Nobel pentru Pace:

“Ei, albii, au pus mâna pe 87% din pământ, desi nu sunt decât 20% din populație. Toti ceilalți au restul de 13%. Apartheid-ul a decretat politica excluderii. 73% din populație este exclusă de la orice participare semnificativă în politica proceselor de luare a deciziilor în propria țară de naștere…Negrii sunt sistematic deposedați de cetățenia lor sud-africană și transformați în străini în propria lor țară. Apartheid-ul este soluția finală.”

Nedreptății i s-a pus capăt în anul 1994, când Frederik de Klerk i-a predat doar puterea lui Nelson Mandela, nu și cele 7 bombe atomice demontate la ordinul lui De Klerk. Mai mult, 12000 de documente importante din domeniul militar nuclear au fost complet distruse. Iată că “un om, un vot” poate duce în cazuri cu totul speciale, și la dezarmare nucleară!

Cu doar câțiva ani înaintea fericitului eveniment, scriitorul și filozoful JeanFrançois Revel remarca într-una din cărțile sale: “Negrii din Africa de Sud își trăiesc anii cei mai buni acum, sub apartheid, de vreme ce mâine e foarte posibil ca vreun guvern “progresist” să le facă orice rău fără ca de soarta lor să se preocupe cineva”.

A cobit! Au trecut 20 de ani, Congresul Național African a câștigat alegerile de cinci ori la rând – negrii au acum o participare semnificativă în procesul de luare a deciziilor politice -, Africa de Sud are un șomaj ce afectează 40% din populația activă a țării, si o creștere economică, în 2013, de doar 1,6%. Asta în ciuda faptului că guvernul progresist a implementat de-a lungul timpului un set de măsuri inteligente care dau prioritate negrilor la ocuparea locurilor de muncă în cadrul a numeroase categorii profesionale. La angajare nu contează nimic altceva decât culoarea pielii candidaților. Altădata cea mai importantă forță economică a Africii, Africa de Sud a ajuns în 20 de ani să facă parte din primele 5 țări… “cele mai puțin performante ale continentului”, devansând totuși Comore, Madagascar, Sudan și Swaziland! Africa de Sud este, în schimb, în top-ul mondial când vine vorba de rata criminalității.

Cele 16363 de crime violente din 2013, raportate la numărul populației, duc la o rata a criminalității de 4,5 ori mai mare decât media mondială! La crime, negrii sud-africani sunt exact ca rușii la băutură! Aceștia, cu 18 litri alcool pur/per an/per persoană, depășesc dublu maximei admise de Organizația Mondială a Sănătății!

În 2011, arhiepiscopul Desmond Tutu a susținut o idee excelentă din punct de vedere economic: taxa pe albi! Dacă această inițiativă (doar 1% din venitul fiecărui alb) ar fi fost pusă imediat în aplicare, marasmul economic care amenință Africa de Sud, ar fi fost stopat. Eminența sa a spus, adresându-se minorității albe: “Cu toții ați profitat de apartheid. Copiii voștri au putut să meargă la școală, în timp ce voi trăiați în cartierele ‘chic’ “.

Ascultându-l, nici o taxă de 10% nu ți se pare prea mare.

Vocea lui Desmod Tutu are încă o mare autoritate în Africa de Sud. Bun prieten al ayatollah-ilor iranieni și, alături de Papa Francisc, al lui Mahmoud Abbas (șeful Autorității Palestiniene), laureatul Premiului Nobel are sub patronajul său (contra unui salariu deloc de neglijat) și centrele Holocaustului de la Cape Town și Johannesburg. Din această cauză, speranța multora că ideea înaltului prelat va fi în cele din urmă pusă în aplicare, nu pare deșartă. Dorința arhiepiscopului sud-african ca “toți evreii să părăsească Palestina”, pare însă mai greu de realizat. “Locul evreilor este peste tot în lume, dar nu la Ierusalim” – a spus arhiepiscopul.

Desmond Tutu nu se dezice! După ce și-a adus o contribuție importantă la desființarea apartheid-ului în Africa de Sud, el luptă acum și pentru desființarea apartheid-ului israelian. Și, așa cum a găsit cea mai ușoară cale de redresare a economiei țării sale (taxa pe albi), a găsit și cel mai convenabil mod de a pune capăt apartheid-ului în Israel – plecarea evreilor! Genial!

Dar o genialitate normală (dacă mi se permite), des întâlnită în această zonă geografică, explicabilă din moment ce Desmond Tutu este coleg de generație și de luptă împotriva exploatatorilor albi cu “vecinul” său, eternul președinte al Republicii Zimbabwe, marxistul Robert Mugabe.

Înainte de a-i taxa pe albi, Mugabe i-a taxat pe comercianții asiatici. Aceștia au părăsit țara! A vrut să demonstreze astfel că negrii din Zimbabwe nu sunt numai niște excelenți pescari, vânători sau culegători ci pot fi, dacă li se oferă ocazia, și foarte buni comercianți. A reușit!

De abia după aceea a venit rândul fermierilor albi. Și aceștia au fost “taxați” în binecunoscutul stil marxist. “Culacii” albi din Zimbabwe, cei care nu au fugit la timp, au primit vizita membrilor Frontului Patriotic Uniunea Națională Africană (ZANU-PF). Au ars de vii în fermele lor! Ei erau cei care susțineau economia națională. Rezervele de grâne, majoritatea stocului de semințe și utilajele agricole, au fost furate, consumate, distruse. Din cei 4000 de fermieri albi existenți în 1980 – când Zimbabwe și-a obținut independența – au mai rămas azi 150!

Mugabe a vrut să demonstreze că, dacă li se oferă ocazia, negrii din țara sa pot fi nu numai foarte buni comercianți sau vânători, dar și niște excelenți agricultori. A reușit iar! În Zimbabwe s-a instalat foamea!

Ea este însă compensată de revirimentul ecologic. Părăsite și nelucrate, uriașele suprafețe agricole sunt recucerite, treptat, de natură. Savana sau deșertul, cu fauna lor specifică, iau locul albilor dispăruți. Natura își reintră în drepturi. Robert Mugabe, liderul genial al unei veritabile revoluții ecologice.

“Nu fiți blânzi cu fermierii albi. Pământul este al vostru, nu al lor”, i-a sfătuit el pe conaționalii săi. Oricum, aceste măsuri economice nu au nici o conotație rasială sau discriminatorie. Este vorba doar de un anumit tip de “naționalizare”.

Datorită spectaculoaselor “safari”, organizate de ZANU pentru vânarea fermierilor albi, Robert Mugabe a primit în urmă cu doi ani din partea Organizației Națiunilor Unite, onorantul titlu de “lider mondial al turismului”. Din păcate, în Zimbabwe, albii și elefanții sunt amenințați de extincție, așa că acest titlu nu va mai ajunge la Harare. Zimbabwe a ajuns însă la capătul drumului.

Revoluția ecologică implementată de Robert Mugabe are și multe puncte pozitive. De exemplu, Zimbabwe este țara cu cea mai mare inflație cunoscută vreodată. Este în Guinness Book și poate fi calculată doar de computere. La începutul lui 2013 era de 6,5 de sextilioane de procente; adică 6,5 urmat de 21 de zerouri! Atunci a fost momentul în care ministrul de finanțe al țării – pe lângă președinte, Zimbabwe are și așa ceva – a anunțat că în visteria țării mai sunt doar 217 dolari!

În ceea ce o priveste, Africa de Sud este și ea pe drumul cel bun. Hlaudi Motsoeneng, directorul televiziunii publice, a primit cadou o vacă, un vițel și o …femeie! Nu numai tânără, dar și studentă la “resurse umane”! Membrii tribului Venda, gazdele conducătorului media, și-au promovat astfel valorile culturale, lucru de neconceput în timpul apartheid-ului.

Hlaudi-bride

În 1984, forțele de represiune ale guvernului de la Pretoria au ucis în cursul anului 200 de protestatari. Acum, în fiecare an sunt uciși câteva sute de polițisti. La acest capitol, Africa de Sud se află pe primul loc în lume. Însă nu aceasta este cea mai periculoasă meserie. În țara din sudul Africii, numărul fermierilor albi uciși în fiecare an este dublu decât cel al polițiștilor omorâți! În 1994 erau 60000 de fermieri, mai sunt acum 30000. Din jumătatea lipsă n-au fost uciși toți, majoritatea au plecat să “exploateze” pământul în Australia.

Lângă Desmond Tutu s-a așezat și Julius Malema. Acesta a propus expropierea fermierilor albi, fără acordarea vreunei despăgubiri. Julius Malema nu este arhiepiscop, ci președintele organizației de tineret a partidului de guvernământ, Congresul Național African. Îmbracat în tricou roșu și având pe cap vestita șapcă revoluționara roșie, el seamănă cu un Victor Ponta negru, dar mult mai ferm.

140429Effmarch5-jpg

Este vizibil că în Africa de Sud nu mai există rasism – acesta continuă însă să-și arate colții în Statele Unite și Uniunea Europeană – dar există, mai ales în rândurile tinerilor, lăudabile preocupări economice. Ele sunt atât de evidente, încât până și BBC-ul le-a consacrat recent un film de un optimism debordant, intitulat: “Mai au albii vreun viitor în Africa de Sud?”

Sunt convins că atât Africa de Sud cât și Zimbabwe au în fața lor un viitor luminos; mai ales că au lăsat în spate un trecut sumbru. Au exploatat albii, acum conduc negrii. Eliberandu-se de balastul trecutului, aceștia demonstrează că-și pot construi, singuri, viitorul. Și mai arată, lucrul cel mai important, că nu există diferențe între rase! Asta cu toate că oamenii de știință – care au descoperit recent distinctii genetice între ele – încearcă cu discreție să ne convingă de contrariu. Mai degrabă însă observi deosebiri vizibile – comportamentale, sociale și economice – între spanioli și suedezi, sau între italieni și norvegieni, greci și germani, decât între albi și negri. Rodezia și Zimbabwe, sau cele două Africi de Sud (cea de ieri și cea de azi) sunt cea mai bună dovadă.

7 comentarii

  1. Cand zici ca nu mai exista rasim in Africa de Sud la ce te referi? Acolo doar negrii sunt rasisti, motiv pentru care ataca fermieri albi! Crimele negrilor imptriva albilor sunt facute cu o cruzime greu de imaginat pentru niste oameni care se pretind civilizati. Canibalismul lor greu de imaginat si sa nu mai vorbim de violuri. Toate aceste crime sunt motivate de ura rasiala a negrilor!
    Am auzit ca ei canta imnuri rasiste in care jura ca vor ucide albii.
    De la o tara capitalista si profitabila a ajuns o tara bananiera si saraca!

    1. Andrei Craciun. Si m-am jurat sa nu mai fiu ironic cand scriu 🙂 Asta pt. ca nu se prind multi. Nu-i vina lor, este vina mea. Mai cititi odata textul si o sa vedeti ca suntem pe aceeasi lungime de unda. 🙂

      1. Va multumesc pentru preluare, domnule Buzatu!

  2. UN EXERCITIU SIMPLU TREBUIE FACUT : sunt imagini cu Rhodesia in anii 60 – 70 si la fel de simplu pot fi gasite imagini cu Zimbabwe actual cine nu vede diferente are probleme cu vederea ori este negru din gasca lu’ Mugabe

  3. gabi 911. Aveti dreptate! Problemele cu vederea sunt din cauza ideologiei. Cand esti comunist nu vezi decat apartheidul din Africa de Sud ( ala care a fost nu si ala care este acum contra albilor) si din Israel.

  4. Lucian · · Răspunde

    Stiu ca e o discutie veche, dar ma pasioneaza subiectul si nu ma pot abtine. Ca om civilizat am o mare mahnire: Rhodesia nu a murit, Rhodesia a fost ucisa. si din pacate, chiar de catre lumea „civilizata”. Acolo albii au luptat cot la cot cu negrii pentru a opri cancerul comunist, si pentru a apara o bijuterie de tara.

  5. Lucian – Inainte de „era Mugabe” o tara infloritoare, poate. dupa Africa de Sud, cu nivelul de trai cel mai ridicat din Africa. La sfarsitul „erei Mugabe” o gaura neagra! Citeam de curand ca s-a instalat foametea si Natiunile Unite -adica Occidentul – trebuie sa faca ceva!! Pana sa puna mana pe tara dictatorul socialist Mugabe, Rhodesia era exportatoare de produse agricole, acum in Zimbabwe se moare de foame, dar oamenii sunt fericiti – au scapat de exploatatorii albi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: