În prezența tolerantului Papă, la Vatican se aude chemarea la Jihad

visite-pape-3

De curând, primarul Padovei a avut o inițiativă șocantă. El a decis, într-un demers de afirmare a identității locuitorilor orașului, să expună crucifixe în școli și în locurile publice! Acțiunea extremistului politic (primarul este membru al Ligii Nordului), a fundamentalistului creștin, nevinovată la prima vedere, este de fapt deosebit de periculoasă. Transpusă în realitate, ea ar putea leza grav sesibilitatea imigranților musulmani. Din experiență, se cunoaște că sensibilitatea adepților „Religiei Păcii”, odata lezată, poate deveni explozivă.

Ca o grenadă, din momentul în care i s-a scos cuiul.

Blocarea acțiunii, sau cel puțin condamnarea ei, era din această cauză absolut necesară, de aceea intervenția episcopului de Chioggia a fost considerată, pe bună dreptate, ca fiind salutară. Monseniorul Adriano Tessarollo a criticat cu fermitate decizia primarului ce impunea prezența crucifixului în toată Padova. Mesajul subliminal transmis de înaltul prelat: poți fii creștin, dar fă-o cu discreție. Un fel de: fii creștin, dar clandestin!

Monseniorul a observat că afișarea crucifixului este mai degrabă o instrumentalizare politico-ideologică, decât o bătălie pentru credință și Biserică! Că, de ceva timp, nu mai sunt acceptate din punct de vedere cultural semnele exterioare ale credinței: cruci, biserici, campanile și sunetele de clopot. El a afirmat că criteriile pentru apărarea valorilor creștine sunt diferite, și că nu străinii, ci mai degrabă italienii sunt cei care combat simbolurile creștinismului. Aici ii dau dreptate!

Răspunzându-i lui Matteo Salvini, secretarul național al Ligii Nordului, care a declarat că nu se recunoaște într-o Biserică ce favorizează invazia islamică, episcopul de Chioggia l-a pus la punct pe politicianul extremist, spunând cu fermitate: „Dacă Liga nu se recunoaște în această Biserică, atunci mă întreb dacă el are dreptul să vorbească în numele comunității catolice. Să vorbească mai degrabă în nume personal și să lase în pace Biserica catolică”.

Poziția adoptată de monseniorul Tessarollo împotriva celor care se opun imigrației musulmane, considerată oficial de către Uniunea Europeană drept o adevărată binecuvântare, nu este singulară. De fapt, el urmează exemplul Sfântului Părinte, care le-a arătat tuturor că toleranța și dragostea fața de aproapele tău sunt mai importante decât „semnele exterioare ale credinței” ce pot avea uneori, după cum am aflat de la episcopul italian, o conotație politico-ideologică. Papa Francisc s-a făcut cunoscut și iubit, și pentru deschiderea sa către islam, față de care a avut numai în primele 6 luni de pontificat, douăsprezece intervenții favorabile.

Anul trecut, după naufragiul în apropierea insulei Lampedusa a unei ambarcațiuni încărcate cu sute de imigranți clandestini, Papa Francisc a părăsit pentru prima oară de la alegerea lui, Roma. A făcut-o pentru a da un memorabil exemplu de compasiune creștinească, plângând pe malul Mediteranei moartea nefericiților care părăsesc nisipurile Africii subsahariene, pentru „a binecuvânta” cu prezența lor primitoarele ținuturi ale Italiei.

Sfântul Părinte a aruncat pe valuri o uriașă coroană de crizanteme în culorile Vaticanului (galbene și albe), a vorbit cu supraviețuitorii naufragiului și s-a rugat pentru cei dispăruți. “A biciuit” apoi, într-o predică, indiferența celor care nu le asigură protecția și nu le garantează drepturile noilor sosiți.

Nu s-a aflat încă de o predică a Papei ținută în memoria celor peste o sută de mii de creștini uciși în întreaga lume de către musulmani, în cursul anului 2012. Și dacă a ținut o astfel de predică, cu siguranță că Papa Francisc a făcut-o cu discreția ce ar trebui să fie în zilele noastre proprie fiecărui creștin.

La sfârsitul lunii mai, Papa Francisc a efectuat o vizită în Orientul Mijlociu. Papa a spus, insistând asupra caracterului ei: „Va fi un voiaj strict religios, în primul rând pentru a-l întâlni pe Bartholomeu (patriarhul ecumenic al Constantinopolului n.a.). Petru și Andrei se vor întâlni din nou, și acest lucru este foarte frumos”, a completat Papa referindu-se la cei doi apostoli ai lui Isus, unul reprezentând Biserica Occidentului și celălalt pe cea a Orientului.

Asa că, prima personalitate „religioasă” cu care s-a întâlnit Sfântul Părinte, a fost regele Iordaniei. După ce a celebrat o messă în țara în care puținii creștini rămași sunt considerați cetățeni de categoria a doua, Papa a luat elicopterul pentru a se duce la Bethleem.

Programul oficial „Bethleem, Palestina”, editat de către Vatican cu ocazia vizitei „strict religioase”, precizează că la Bethleem, Papa Francisc s-a întâlnit cu Președintele Statului Palestinian, ceea ce arată nu numai că Vaticanul recunoaște Autoritatea Palestiniană drept Stat, dar și pe dictatorul Mahmoud Abbas – al cărui mandat de președinte a expirat în urmă cu 5 ani – drept președinte!

În aceste condiții, mi se pare total deplasată pretenția ca actualul Papă să știe ce a declarat în 1977, ziarului De Trouw, Zahir Mushein, membru al Comitetului Director al Organizației pentru Eliberarea Palestinei:

 „Poporul palestinian nu există! Crearea unui stat palestinian nu este decât un mijloc pentru a continua lupta contra Statului Israel, cu scopul de a întări unitatea arabă. În realitate, astăzi, nu este nici o diferență între Iordanieni, Sirieni, Palestinieni sau Libanezi. Numai din rațiuni politice și tactice vorbim astăzi despre existența unui popor palestinian, întrucât interesele arabe cer ca noi să stabilim existența unui popor palestinian distinct, cu scopul de a-l opune sionismului”.

O declarație ce aparține trecutului, atât de puțin important atunci când numai prezentul și viitorul contează. Trecutul nu există, poporul palestinian, da! Important rămâne un singur lucru, și anume acela că Papa a aflat din programul oficial al Vaticanului că „președintele Statului Palestinian”, Mahmoud Abbas, este un om pașnic. Vaticanul vorbește de acel Mahmoud Abbas, care pe 15 martie declara: „În ceea ce mă privește nu este nici o diferență între politicile noastre și cele ale Hamas-ului”.

La rândul său, Mahmoud Abbas vorbește despre acel Hamas care bombardează zilnic cu rachete teritoriul Israelului, si care, de curând, a răpit și ucis 3 adolescenți israelieni. Rezultă, indirect, că și Vaticanul este de acord cu „politicile” Hamas-ului.

Papa știe doar un singur lucru, despre care a și scris anul trecut, și pe ăsta îl știe bine: „Islamul autentic și lectura corectă a Coranului se opun la toate formele de violență”. De înțelepciunea și adevărul acestor vorbe s-au convins nu numai creștinii din Indonezia, Pakistan, Irak, Egipt, Nigeria sau Republica Centrafricană, ci și cei din Bethleem. În urmă cu 100 de ani, cei 20000 de creștini trăitori în Bethleem reprezentau 90% din populația orașului. Persecuția lor a început însă atunci când orașul a trecut de sub autoritatea israeliană sub cea a lui Yasser Arafat și a Autorității Palestiniene. Prin urmare, atunci când un recensământ recent a dezvăluit că numărul creștinilor a scăzut dramatic, ei reprezentând acum 15% din populație, rezultatul nu a constituit o surpriză. S-a constat și ca circa 1000 de creștini părăsesc anual orașul; normal, pentru că doar prezența vizibilă a unei cruciulițe la gât poate atrage după sine, în anumite zone ale Bethleemului, o corecție fizică drastică. Afișarea crucifixului este „instrumentalizare politico-ideologică” și pentru musulmanii din Bethleem, nu numai pentru monseniorul Tessarollo.

 529 (1)

Oricum, ceea ce contează cu adevărat este că vizita Papei la Bethleem și Ierusalim, reprezintă cu siguranță un act de susținere a comunităților creștine din Orientul Mijlociu. Acestea se confruntă cu represiunea sângeroasă declanșată împotriva lor de către acei musulmani care interpretează ad litteram ce scrie în Coran: nemusulmanii sunt „impuritățile”, „cele mai mari rele ale creației” și „cele mai josnice animale”.

La Bethleem, Papa Francisc a susținut crearea unui stat palestinian independent format din Gaza și Cisiordania, și a vorbit de Isus – Fiul lui Dumnezeu – numindu-l „Prințul Păcii”! Nu-i rău, dacă ținem cont că imamul moscheii Al-Aqsa îl numește pe Isus „primul djahid”, martir căzut în războiul sfânt contra evreilor!

Sfantul Parinte a vizitat și „Zidul apartheid-ului”, unde a aflat, citind graffitti-urile scrise de palestinieni în cursul nopții, că se află în al doilea „Ghetto al Varșoviei”! Cei 400000 de evrei omorâți în ghetto-ul varșovian, n-au mai apucat să vadă restaurantele și cafenele, mașinile BMW și Mercedes, precum și puternicile „garsoniere” 4×4, care împânzesc străzile ghetto-ului din Bethleem!

PALESTINIAN-VATICAN-RELIGION-POPE-BETHLEHEM

Papa a ținut o messă și în exteriorul Bisericii Nașterea Domnului din Bethleem. Slujba a fost acoperită de un „semn exterior al credinței”, de glasul puternic al muezinului care-i chema pe credincioși la rugăciune din înaltul minaret al moscheii Omar. În timpul acesta, în fața Bisericii Nașterea Domnului, strigătele de „Allah Akbar” și „Trăiască Papa” se uneau într-o armonie perfectă.

Că Papei Francisc i-a plăcut primirea făcută de Mahmoud Abbas (Abu Mazen) și de palestinieni la Bethleem, o dovedește și faptul că l-a invitat pe Abu Mazen, împreună cu Shimon Peres, la Vatican. Cu ocazia acestei generoase invitații la o rugăciune inter-confesională pentru pace în grădinile Vaticanului, încurabilul Papă a mai primit o palmă din partea celor care în engleză vor pacea, iar în arabă războiul. Cu toate că textul rugăciunilor a fost publicat în mai multe limbi în buletinul oficial editat de Vatican, imamul palestinian a adresat în finalul rugăciunii sale un apel la Jihad contra kuffar-ilor! El a spus: „Sunteți suporterii noștri. Ajutați-ne să obținem victoria contra națiunii de necredincioși”! Apelul – sfârșitul versetului din Sura 2 a Coranului – nu figura în textul publicat al rugăciunilor pentru pace.

Istoricul, scritorul și analistul politic, germano-egipteanul Hamed Abdel Samad, care privea transmisia la televizor, a fost primul care a anunțat Radio Vatican. Și asta pentru că nu a înțeles că era vorba de un apel la pace! După ce mai întâi a negat, pus în fața declarațiilor a numeroși experți, Radio Vatican a confirmat într-un târziu apelul imamului, declarând totuși că „nu trebuie exagerat sensul versetului din Coran”! La Vatican este normal ca măsura cu care sunt cântăriți „fundamentaliștii creștini” de către Biserica catolică, să nu mai fie folosită și în cazul unui reprezentant al „Religiei Păcii”. Îl sfătuiesc pe primarul din Padova sa se convertească la islam.

Unii susțin că plimbarea Papei Francisc prin „Statul Palestinian” a fost un spectacol formidabil de susținere a jihadului contra Israelului (singura democrație a Orientului Mijlociu), și o zi neagră pentru papalitate, Biserica catolică, și pentru oamenii liberi din întreaga lume. Amintindu-mi de vizita Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia, de sprijinul acordat Solidarność, de lupta sa contra totalitarismului comunist și de atentatul a cărui victima a fost, le dau dreptate. Și asta, pentru că pe locul pe care altădată au stat Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea, stă azi un produs al Teologiei Eliberării – mai preocupat să încurajeze schimbările socio- politice, decât să apere credința –  căruia mulți îi spun încă, Papă.

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: