Cu ajutorul lui Barack Obama, Syrak a ieșit din sticlă

 

unnamed104-500x398

 „Anglia și Franța aveau de ales între pace și dezonoare. Ele au ales dezonoarea și vor avea război.” – Winston Churchill

 

„A murit Statul Islamic al Irakului și Levantului (SIIL), viață lungă Califatului sunit!” – ar fi putut striga fundamentaliștii islamiști în prima zi a Ramadanului, atunci când a fost proclamată înființarea noului Stat Islamic al Irakului și Siriei (SIIS). Ar fi avut și de ce: SIIS – sau Syrak, cum l-a numit Ibrahim Al-Marashi, analist pentru site-ul de informații Al-Jazeera, se întinde din provincia siriană Alep și până în provincia irakiană Dyala, care se mărginește cu Iranul șiit.

Într-o singură săptămână, soldații lui Allah au cucerit în urma unui veritabil blitzkrieg, al doilea mare oraș al Irakului – Mossul (unde 30000 de soldați irakieni au fugit din calea a 800 de jihadiști sălbatici) și o mare parte din provincia Ninive; ei stăpâneau încă din luna ianuarie, Fallujah și o parte din Ramadi. Au urmat Tikrit și sectoare importante din provinciile Salaheddin, Dyala și Kirkuk. La o sută de kilometri de frontiera cu Siria, jihadiștii au ocupat aproape în totalitate orașul Tal Afar, 200000 de locuitori fiind nevoiți să-l părăsească. În numai șapte zile de la declanșarea ofensivei, coloanele de 4×4 – „blindatele” cu care se deplasau „sălbaticii în negru” conduși de noua vulpe a deșertului, Abu Bakr al- Baghdadi – ajunseseră la 60 de kilometri de Bagdad, la marginea orașului Baqouba!

Între timp deveniseră mai bogați cu 500 miliarde de dinari irakieni (cca. 320 de milioane euro), bani jefuiți din seifurile băncii centrale din Mossul! Sumă îndeajuns de mare încât să-i permită lui Al-Baghdadi să plătească o soldă lunară de 450 euro, timp de un an, la 60000 de soldați. De cealaltă parte a frontierei, în Siria, jihadiștii controlau deja orasul Raqqa (capitala noului Califat) și o parte din provinciile Deir ez-Zor și Alep.

A fost momentul când ayatollahul Ali Al-Sistani – cea mai mare autoritate religioasă șiita din Irak – a adresat un apel disperat către credincioșii săi, îndemnându-i să-și apere țara și locurile sfinte vizate de ofensiva jihadistă. Era vorba mai ales de Kerbala (Mecca șiiților), unde se găsește mausoleul imamului Hussein – nepotul profetului Mohamed – cel care și-a pierdut viața ca un martir în anul 680, în luptele cu suniții. Președintele iranian Hassan Rohani anunțase deja la mijlocul lunii iunie că națiunea iraniană va face totul pentru a apăra locurile sfinte, 5000 de șiiți iranieni prezentându-se voluntari pentru a întări rândurile armatei irakiene. La apelul lui Al-Sistani au răspuns și câteva mii de șiiți irakieni care au părăsit Siria – unde luptau contra jihadiștilor suniți pentru apărarea mausoleului Sayyeda Zeinab, înalt loc de pelerinaj șiit – alăturându-se în Irak frontului anti-jihadist.

Merită descris pe scurt atât CV-ul organizației teroriste SIIL, cât și modul în care fanaticii aflați sub comanda lui Abu Bakr Al-Baghdadi au ajuns din postura de fugari ascunși în desertul dintre Siria și Irak, în cea de soldați ai Califatului sunit.

În 2004, iordanianul Abu Musab Al-Zarqaui a fondat gruparea „Al-Qaeda în Mesopotamia” – filială jihadistă Al-Qaeda și strămoșul SIIL. Unor foști veterani ai armatei lui Saddam Hussein, li s-au alăturat numeroși combatanți străini, al căror fanatism a provocat nu de puține ori disensiuni cu membrii irakieni ai grupării. Abu Musab Al-Zarqaui a fost ucis de către americani în 2006.

Grupul jihadist a devenit în 2007, Statul Islamic al Irakului. S-a făcut cunoscut datorită acțiunilor sale din perioada 2008-2009, dar ofensiva concertată a forțelor americane, armatei irakiene și a milițiilor anti-jihadiste sunite, i-a făcut pe membri săi să se retragă în provinciile deșertice Anbar și Ninive, la frontiera cu Siria. Aici, în 2010, Abu Bakr Al-Baghdadi – doctor în studii islamice, universitatea din Bagdad – a ajuns șeful grupării. El a fost cel care a stabilit planul de acțiune al SIIL, program care avea ca obiectiv principal fondarea unui califat islamic, sunit și fundamentalist, pe teritoriul Siriei, Irakului, Iordaniei, Libanului și Arabiei Saudite.

În 2011, izbucnirea războiului civil sirian a atras în Siria nu numai numeroși combatanți jihadiști străini, dar a permis SIIL să-și facă o spectaculoasă apariție pe scena conflictului, gruparea alăturându-se celorlalte forțe ce luptau, potrivit viziunii naive a cancelariilor occidentale și a Departamentului de Stat, pentru înlăturarea dictatorului Bașhar Al- Assad și instaurarea unei democrații liberale în Siria.

În 2012, i-a naștere gruparea jihadistă siriană Jabhat Al-Nosra. Aliați cu SIIL, sirienii refuză să se lase absorbiți de irakieni și se afiliază direct la Al-Qaeda. Descoperind în șeicul Al-Baghdadi un potențial concurent la funcția de șef suprem al grupărilor teroriste, Ayman Al- Zawahiri (șeful Al-Qaeda) „unge” Jabhat Al-Nosra drept „filiala oficială Al-Qaeda în Siria”, oficializând astfel separarea între gruparea siriană și cea irakiană. În februarie 2014, alianța dintre Al-Nosra și SIIL se destramă, Al-Baghdadi sfidând public ordinele ghidului suprem – Ayman Al-Zawahiri.

Războiul civil din Siria a permis SIIL să se dezvolte și să-și consolideze pozițiile, atât în Irak cât și în Siria. Gruparea a înrolat în rândurile sale mii de jihadiști fanatici proveniți atât din țările arabe cât și din cele occidentale, unde propaganda dusă de imamii wahhabiți și salafiști în miile de moschei ridicate pe pământ american și canadian, dar mai ales în Europa occidentală, și-a arătat în cele din urmă roadele.

Contrar celorlalte organizații teroriste din Siria, gruparea irakiană excelent condusă de Al-Baghdadi nu este dependentă de sursele de finanțare străine, mai ales de cele din Qatar și Arabia Saudită. Potrivit experților în studiul și combaterea terorismului, și specialiștilor în politica Orientului Mijlociu, gruparea obține lunar sume uriașe provenite din vânzarea de petrol și energie electrică, dar și din colectarea „taxelor de protecție” impuse comercianților ce-și desfașoară activitatea în zonele ce aparțin SIIL. Gruparea își permite astfel să acorde salarii mai mari decât celelalte grupări teroriste și să achiziționeze cantități mari de armament greu.

În aceste condiții succesul ofensivei declanșate de SIIL în Irak, și apariția noului Stat Islamic, nu mai par atât de surprinzătoare. Terenul pe care s-au materializat calitățile de strateg militar ale teologului Abu Bakr Al-Baghdadi, a fost pregătit din timp de conjuctura fericită a unor factori externi.

În primul rând prezența la Casa Albă a unei „erori politice” mai preocupată să încheie în orice condiții războiul decât să-l câștige, transformând astfel o victorie într-o înfrângere. În al doilea rând, prezența în fruntea guvernului de la Bagdad, pentru că tot suntem la „capitolul erori”, a șiitului Nouri Al- Maliki. Dacă „Nobelul pentru Pace” din Biroul Oval a retras trupele americane din Irak, împotriva voinței guvernului irakian, Maliki a fost inițiatorul unei politici sectare față de suniți, care a produs nemulțumiri și a provocat revolte, acestea fiind înăbușite în sânge de către milițiile extremiste șiite. Îndepărtarea ofițerilor suniți din posturile importante ocupate în armată, i-a determinat pe aceștia să se ralieze SIIL. Din ce în ce mai mulți suniți erau dornici să asculte mesajele lui Abu Bakr Al-Baghdadi. Vremurile când milițiile sunite luptaseră alături de americani în 2008-2009, contra jihadiștilor din Statul Islamic al Irakului, deveneau amintire. Acum, în 2014, suniții preferă mai degrabă protecția SIIS decât protecția propriului guvern.

Prin urmare, Califatul sunit nu este numai opera lui Abu Bakr Al-Baghdadi, ci și a lui Barack Hussein și Nouri Al-Maliki.

În proclamația care a însoțit crearea Califatului, Abu Bakr Al-Baghdadi (de acum numit „califul Ibrahim”) îi anunță pe musulmanii din întreaga lume că „s-a deschis o era nouă pentru jihadul internațional”, și că „odată cu proclamarea califatului este obligatoriu să te supui și să îl sprijini pe califul Ibrahim. Legalitatea tuturor emiratelor, grupărilor, Statelor, și organizațiilor devine nulă în momentul expansiunii Califatului și a sosiri trupelor sale pe teritoriul acestora”.

Din proclamație reiese clar că Statul Islamic îi consideră pe cei care nu îi vor jura credință drept inamici ai Islamului. În această situație se va afla, culmea, chiar și Ayman Al-Zawahiri (șeful Al-Qaeda), cel considerat de mulți, după moartea lui Osama Bin Laden, drept reprezentantul profetului Mohamed pe pământ. În ochii tinerei generații de jihadiști, brutalitatea și capacitatea lui Al-Baghdadi de a obține victorii spectaculoase și fulgerătoare, îl transformă pe acesta într-un erou demn de hadhitt-uri, în timp ce Al-Zawahiri trece la ora actuală drept un simplu „postac pe internet”, bătrân și lipsit de orice autoritate.

De altfel, el a fost contestat încă de anul trecut de Al-Baghdadi, care acum îl combate pe față. Ayman Al-Zawahiri – noul dușman al Islamului!

O primă reacție favorabilă la adresa Califatului, a venit din partea cunoscutei organizații teroriste algeriene AQMI, condusă de emirul Abdelmalek Droukdel.  Cadiul Abi Abdallah Othmane El Assimi -purtătorul de cuvânt al organizației – s-a adresat pe internet musulmanilor algerieni, vorbind elogios despre luptătorii SIIS „cei mai pioși, cei mai departe de Kharijiți (deviaționiști n.a.)”. El a mai spus: „Ei sunt pe calea cea dreaptă, care nu este cea a compromisului, nu se tem de ce spun alții. Este o cale unde cuvântul lui Allah trece înaintea oricui, o cale care aplică haria și care refuză frontierele impuse și trasate de către tirani. Din contră, ei reconstruiesc harta califatului pe calea profetului”.

Este foarte probabil ca și alte grupări afiliate Al-Qaeda, ai căror șefi au jurat credința lui Al-Zawahiri, să treacă în perioada următoare de partea califului Ibrahim. Asta și pentru că opunându-se coaliției ce se formează contra lui, prestigiul său va crește.

Washingtonul a adresat miercuri liderilor irakieni suniți și kurzi un apel la cooperare și la formarea „rapidă” la Bagdad a unui guvern de uniune națională, pentru a contracara ofensiva jihadistă.

În ceea ce-i privește pe kurzi, aceștia „sunt pe val”, conflictul fiind o binefacere pentru ei! Nimeni n-ar risca acum să imite gestul lui Saddam Hussein și să-i bombardeze pe kurzi cu gaze toxice. Majoritar suniți, dar deosebiți etnic de arabii irakieni, kurzii dispun azi de forțe de securitate (milițiile peșhmergas) ce numară între 80000 și 240000 de luptători bine antrenați. Confruntarea cu aceste miliții a fost evitată cu grijă de către jihadiști în marșul lor către Bagdad. Regiunile kurde, bogate în petrol, deja autonome după căderea lui Saddam, și-au extins autonomia fiind azi într-o situație de cvasi independență. Kurzii au pus stăpânire recent pe Kirkuk – oraș al depozitelor petroliere – ceea ce le-a permis să vândă imediat petrol Israelului – care susține apariția unui stat kurd independent.

John Kerry a primit la Washington o delegație kurdă, și a vorbit la telefon cu președintele Regiuni Autonome a Kurdistanului, Massud Barzani. Acesta s-a declarat de acord cu susținerea noului guvern de la Bagdad, cu condiția ca orașul Kirkuk să rămână sub control kurd.

La rândul său, regele Abdallah al Arabiei Saudite a anunțat acordarea unui ajutor în valoare de 500 milioane dolari „poporului irakian”, acuzându-l totodată pe Nouri Al-Maliki că a condus Irakul pe buza prăpastiei datorită politicii sale de excludere a suniților. La ultima întalnire avută cu John Kerry, Abdallah a promis să-i convingă pe liderii triburilor sunite irakiene, să sprijine un guvern de uniune națională, șiiții lui Maliki fiind o amenințare mult mai mică decât jihadiștii suniți ai califului Ibrahim. Jihadiștii au răspuns imediat, lansând apeluri ce îndeamnă la declanșarea de atacuri teroriste pe teritoriul Arabiei Saudite.

Moscova a anunțat la Damasc, prin glasul lui Serghei Ryabkov (vice ministrul de externe), că nu va sta „cu brațele încrucișate” și va ajuta Irakul. Normal, acolo unde America bate în retragere înaintează jihadiștii sau rușii, sau și unii și alții! Astfel, forțele aeriene irakiene vor fi întărite cu 12 avioane de vânătoare la sol – Suhoi 25. Valoarea contractului: 500 milioane dolari. Banii lui Abdallah primesc o întrebuințare bună.  Asta deși de câteva săptămâni irakienii cer Washington-ului perfectarea contractului ce prevedea livrarea de avioane F16 și elicoptere Apache!

Barack Hussein va trimite totuși în Irak (pentru asigurarea protecției ambasadei americane) câteva sute de soldați și niște drone de observație! Cu rațiunea atinsă de metastază, „dezastrul de la Casa Albă” e hotărât în schimb să cheltuiască  500 milioane dolari pentru a-i înarma și antrena pe „rebelii moderați” din Siria!

Care vor lupta – crede Obama – după ce sunt înarmați si antrenați de americani, cu „rebelii fundamentaliști” din SIIS ! Hussein înarmează „Al-Qaeda Bună” să lupte contra „Al-Qaeda Rea”! Infantilismul politic are un nume nou: Obama! Învinsă de George Bush, Al-Qaeda a renăscut din cenușă datorită lui Obama – omul care a ales dezonoarea pentru a nu avea război, având acum parte și de una și de alta!

Sirak și uriașul război civil din Libia, Siria, și Irak, stau mărturie. Prin prezența lor, din Algeria și Libia până în Liban, Siria și Irak, jihadistii pun în pericol azi întreg Orientul Mijlociu, și nu numai.

Ca în povestea Șeherezadei, Efrit (duhul rău) a fost scos din sticlă și va fi imposibil de băgat înapoi.

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: