În Uniunea Euro-Asiatică, Moscova este partenerul activ


sss

 

Pe 24 iunie la Viena, în prezența lui Vladimir Putin, a fost semnat de către Gazprom și OMV contractul pentru construirea gazoductului South Stream, care va livra gaze naturale rusești către Austria, tranzitând Marea Neagră, Bulgaria, Serbia și Ungaria. Da, documentul a fost parafat chiar sub ochii celui care a dat ordin armatei ruse să ocupe în luna martie Crimeea! Da, este vorba de teritoriul acela cu câteva milioane de locuitori care a aparținut, pâna când tratatele internaționale au fost călcate în picioare, Ucrainei – stat suveran și membru asociat al Uniunii Europene!

Vladimir Putin a fost invitat și de către Franța, pe 6 iunie, cu ocazia ceremoniilor ce au marcat șapte decenii de la debarcarea aliaților în Normandia, „în numele istoriei” – după cum motiva cu elocvența unui avocat din oficiu, Laurent Fabius. În „marea politica” de azi, penibilul și ridicolul nu mai ucid.

La Viena, țarul rus și-a ridicat glasul în apărarea Austriei – acuzată de unele voci, cu timiditate, că ar încălca noua politică oficială a Uniunii Europene privind creșterea independenței energetice față de Rusia – așa cum și-a ridicat armata în apărarea „rușilor oprimați” din Crimeea, asupra cărora plana, pe cât de iluzoriu pe atât de amenințător, pericolul epurării etnice întrupat de către „fasciștii” de la Kiev.

Cekocratul a desemnat Austria drept „un partener important și de încredere pentru Rusia”, austriecii fiind primii din Europa Occidentală care au dovedit, încă din 1968, că pot valsa si pe muzica cazaciocului energetic cântat de fanfara militară din Piața Roșie.

Putin a arătat astfel că știe să-și prețuiască prietenii, social-democratul Heinz Fischer (președintele Austriei), aratându-se încă de la început nu numai un susținător al contractului South Stream, dar și un adversar al sancțiunilor internaționale la adresa Rusiei, cauzate de ocuparea Crimeii și de intervenția din estul Ucrainei.

Înainte însă ca Putin și conducătorii Gazprom, noua Armata Rosie, să viziteze Viena, bulgarii, crezând că Sofia este Viena și Târnovo Berlinul, au „călcat pe bec”. Pe 4 aprilie, Parlamentul bulgar a aprobat cu mare majoritate de voturi modificarea legii energiei, fapt ce a permis ca statutul gazoductului South Stream să iasă de sub incidența legislației Uniunii Europene. Infracțiune! Au urmat câteva „cartonașe galbene” acordate de Comisarul pentru Energie al UE, Gunther Oettinger, și de șeful Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso.

Acesta a vorbit, pe bună dreptate, referindu-se la politicienii bulgari, de „cetățeni bulgari agenți ai Rusiei”, avertizându-l pe premierul Plamen Oreșarski că Bruxelles-ul va lua măsuri împotriva Bulgariei în cazul în care aceasta nu va respecta regulile europene în proiectul South Stream.

Săptămânalul Der Spiegel a publicat chiar niște rapoarte interne ale guvernului federal german, care avertizau că „Rusia transformă Bulgaria într-o poartă de acces la Uniunea Europeană”, și că oligarhii bulgari fac afaceri cu cei din cercul lui Putin, în timp ce parlamentarii voteaza legile scrise la sediul Gazprom! (1)

Cu toate acestea, doi importanți cetățeni germani – candidatul socialist la șefia Comisiei Europene, Martin Schulz și fostul cancelar german Gerhard Schroeder – s-au grăbit să vină în ajutorul „cetățenilor bulgari” acuzați pe nedrept de Barosso, vizitând Bulgaria și garantând astfel prin prezența lor alături de socialiștii sofioți ce tocmai încălcaseră normele UE, onestitatea și echidistanța acestora.

Dacă asupra lui Martin Schulz pot plana niște ușoare semne de întrebare, acesta opunându-se încă din luna aprilie unor noi sancțiuni împotriva Rusiei, motivând că „ peninsula Crimeea aparține Federației Ruse”(!) și că „există interese comune între UE și Rusia”, domnul Gerhard Schroder este deasupra oricăror bănuieli. Se știe că un fost cancelar german nu poate fi azi un agent de influență rus. Willy Brandt a fost, dar „ieri”. Stau mărturie documentele descoperite în arhivele sovietice.

În calitatea sa de cancelar al Germaniei, Schroder a aprobat în noiembrie 2005 proiectul North Stream, fapt ce a permis construcția marelui gazoduct ce leagă Rusia direct de Germania, pe sub Marea Baltică. Astfel, din 2011, 55 de miliarde de metri cubi de gaz îl tranzitează anual, ocolind cu rigurozitate germană zonele „cu probleme” pentru Rusia: Polonia, Ucraina și Țările Baltice.

Numai coincidența a făcut ca Gerhard Schroder să devină, imediat după ce n-a mai fost cancelar al Germaniei, consultant la Gazprom și, apoi, membru important în Consiliul de Administrație al North Stream. Întâmplător președintele CA era Matthias Warnig – fost maior STASI la Dresda, pe vremea când Putin era căpitan KGB în același oraș – bun prieten atunci și acum cu fostul kaghebist și actualul președinte rus. (2)

Cu siguranță că Bulgaria nu va fi sancționată, primind și ea permisiunea de a deveni „o poartă de acces a Rusiei în UE”, asta nu numai pentru că Germania sau Austria nu se tem de concurență, ci și pentru că acționarii South Stream, alături de Gazprom (50%), sunt italienii de la ENI (20%), germanii de la Wintershall Holding (15%) și francezii de la Électricité de France (15%). Am putea spune: “Rusia și UE, juma-juma”. Ca într-o căsnicie!

Pentru că, așa cum scria istoricul și politologul Anne de Tinguy: “Gazpromul nu este doar o structură controlată de Kremlin, este în realitate însuși Kremlinul în interiorul sferei de afaceri”. 

De remarcat că traseul South Stream, ca și cel al North Stream, arată de parcă l-ar fi desenat Putin la Kremlin. În urmă cu aproape 80 de ani, germanul Hitler și rusul Stalin trasau de comun acord, în lipsa gazoductelor, noi frontiere pe harta Europei. Azi, Germania și Rusia marchează împreună traseele gazoductelor și, mai nou, Putin “redesenează” și frontierele!

Nu știu dacă situația aceasta îi supară pe toți, dar cu siguranță îi distrează pe unii. Și asta deoarece la Viena, atenționat fiind de șeful Camerei de Comerț austriece că, în 1914, Ucraina aparținea Austriei, Putin a răspuns hâtru: “Ce vreți să spuneți? Ne propuneți ceva?”. Iar cei ai căror strămoși au fost soldații unui imperiu, în timp ce ei nu mai sunt azi decât negustorii unui magazin, au râs fericiți, bucurosi că țarul rus binevoiește să râdă cu ei și nu de ei. 

Curios, într-un astfel de cadru seriozitatea lui Gerhard Roiss (CEO-ul OMV) nu pare deloc deplasată atunci când acesta declară: “Europa are nevoie de gazul rusesc. Europa va avea nevoie de mai mult gaz rusesc în viitor pentru că producția europeană de gaz e în declin. Cred că și UE înțelege asta”.Poate fi sigur !

Prin urmare, neoficial, dar sub ochii noștri devine funcțională o nouă entitate geo-politică – Uniunea Euro-Asiatică! Formată din Uniunea Europeană și Imperiul Rus. Pilonii de susținere: Germania și Rusia.

Germania a avut o contribuție majoră în compromiterea proiectului Nabucco West, ce ar fi permis prin importul gazelor naturale din Azerbaidjan dobândirea independenței energetice a UE față de Rusia. Ea este azi purtătorul de cuvânt al celor care susțin că “nu există alternative realiste la gazul rusesc”!

Au dreptate! North Stream și South Stream sunt cele mai bune dovezi. Mai important decât cel ce produce mătasea este cel care controlează “drumul mătăsii”, spunea o vorbă plină de înțelepciune. Cunoscând-o, Rusia controlează acum atât producția cât și livrarea gazului către consumatori!

Este normal ca în această situație, funcția decoordonator al relațiilor germano-ruse din Ministerul de Externe german” să fie ocupată de Gernot Erler, unul dintre artizanii proiectului North Stream, iar ministru de externe să fie numit Frank-Walter Steinmeier, un adept necondiționat al relațiilor pozitive cu Rusia, indiferent de ce i-ar trăzni Rusiei prin cap să facă. El urmează astfel linia trasată de înaintașii săi, Willy Brandt și Helmut Schmidt, inițiatorii “politicii de destindere” față de URSS.

Și în timp ce Barosso, Gunther Oettinger și guvernul german acționează cu vigilență, țintuindu-i acuzator pe agenții secreți și oligarhii bulgari, loiali Moscovei, “care fac afaceri cu cei din cercul lui Putin”, oligarhul rus Mihail Fridman – membru al “Cercului Interior” alături de cei mai puternici și bogați 6 oameni din jurul Țarului – cumpără de la nemți cu 5 miliarde euro divizia de petrol și gaze a celui de al doilea mare furnizor de electricitate din Germania, compania Rheinisch-Westfälisches Elektrizitätswerk AG. Nemții, neavând oligarhi și agenți secreți, au voie să vândă.

Mai mult, nimeni de la Bruxelles sau Berlin nu consideră deplasată declarația directorului executiv al gigantului energetic E.on, Johannes Teyssen: “Eu m-am săturat de această eternă mormăială despre dependența [energetică a Europei de Rusia]. Europa și Rusia au construit un parteneriat energetic în ultimele patru decenii și, în această întreagă perioadă, nu a fost o singură zi în care gazele naturale să fi fost folosite ca armă strategică împotriva Vestului”.

Volkswagen, Siemens, BASF, Metro și Wintershall Holding sunt pe aceeași lungime de undă cu el. Normal!

La fel de normal este ca “Iceberg” Igor Sechin, omul pe lângă care Putin cel Dur pare un hipster veritabil, să viziteze Berlinul la invitația comunității de afaceri germane. Igor Sechin, fost agent KGB și fost șef-adjunct al cancelariei prezidențiale este actualmente directorul general al marii companii petroliere de stat Rosneft. Din cauza sancțiunilor nu poate intra în Statele Unite, dar se poate plimba nestânjenit pe teritoriul așa zisei Uniuni Europene. Bineînțeles, e vina bulgarilor! A intrat în UE ori pe la Durankulak, ori pe la Rusciuk.

Uniunea Euro-Asiatică funcționează exemplar nu numai în domeniul energetic și economic, ci și în cel diplomatic sau militar; o dovedesc cu prisosință ultimile evoluții ale situației din Ucraina.

Pe 29 mai, la morga spitalului Kalinina din Donetsk, un camion frigorific alimentar aștepta să fie încărcat cu cele 31 de sicrie ce conțineau trupurile mercenarilor ruși și ceceni care luptaseră sub comanda vestitului colonel GRU, Igor Strelkov. Destinația uriașului dric: Rusia. Mercenarii căzuseră în luptele cu armata ucrainiană ce încerca să elibereze aeroportul Serghei Prokofiev din Donetsk. Camionul în care se aflau fusese lovit de o rachetă lansată de un elicopter militar ucrainian.

Noul președinte al Ucrainei, Petro Poroșenko, trimisese pentru prima oară avioane de vânătoare, elicoptere de atac și tancuri împotriva “bărbaților verzi” de sub comanda colonelului Strelkov, care ocupaseră orașele Donetsk, Slaviansk, Lugansk și Kramatorsk. Era hotărât să elibereze în sfârșit teritoriul ocupat de ruși.

În fața spitalului Kalinina, lângă cele 31 de sicrie, prim-ministrul “Republici populare a Donetsk-ului”, rusul Alexandr Borodai, a cerut prin intermediul presei ajutorul Patriei Mamă.

Ajutorul Patriei Mamă și al prietenilor ei nu s-a lăsat așteptat. Separatiștii și-au îndeplinit misiunea, atacând câteva puncte de frontieră. Astfel, în scurt timp, Rusia controla cca. 200 kilometri din frontiera ucrainiană.

Pe acolo au fost introduse rachetele sol-aer și armamentul greu, inclusiv tancurile, de care separatiștii aveau atâta nevoie. (3)

În timpul acesta, au ieșit la rampă miniștrii de externe ai Germaniei și Franței. Aveau și ei misiunea lor. Aproape simultan, atât Frank Walter Steinmeier cât și Laurent Fabius au cerut Ucrainei “să fie precaută și reținută în acțiunile sale militare din estul țării”, în timp ce observau și apreciau “schimbările considerabile” apărute în atitudinea Rusiei din ultima perioadă. (!?)

Sau, altfel spus: “în timp ce un cetățean încearcă să-i scoată pe bandiți din propria casă, poliția îi cere imperativ să dea dovadă de “precauție și reținere”, în timp ce remarcă drept pozitivă acțiunea bandiților”!

Incredibil? Nu și în Uniunea Euro-Asiatică.

Supunându-se, Petro Poroșenko cere armatei ucrainiene să dea dovadă de reținere. Bineînțeles că nimeni nu s-a gândit să le ceară și separatiștilor așa ceva. Prin urmare, pe 14 iunie, “băieții Kremlinului” doboară cu o rachetă sol-aer un avion militar de transport al armatei ucrainiene. 49 de militari morți!

Imediat, șeful diplomatiei ruse Serghei Lavrov iese din culise și declară că este absolut necesară “o încetare durabilă a focului”. Omologul său german, același Frank-Walter Steinmeier, este imediat de acord cu el! Îți dau un pumn, dar când sa-mi dai și tu unul bate gongul! Uimitor, nu? Cei doi Ribbentrop și Molotov reloaded sunt siguri că “o încetare a focului de durată este o condiție indiscutabilă pentru a iniția un dialog între Autoritățile de la Kiev și reprezentanți ai protestatarilor din sud-estul Ucrainei”. (4)

Băieții din GRU și mercenarii cecenii trimiși de Ramzan Kadyrov, ajunși ’protestatari’, pot ’protesta’ liniștiți. Și chiar fac lucrul acesta!

Pe 24 iunie, încălcând armistițiul încheiat cu o zi înainte, ’oamenii lui Strelkov’ doboară un elicopter Mig- 8 al armatei ucrainiene, folosind din nou o rachetă sol-aer trasă de pe un sistem mobil. Nouă militari ucrainieni morți. Frank-Walter și Serghei zâmbesc complice.

De data aceasta, pentru prostirea opiniei publice, ies în față Angela Merkel și Francoise Hollande, care îi îndeamnă pe Putin și Poroșenko “să colaboreze pentru aplicarea armistițiului în estul Ucrainei”!

Victima este îndemnată să colaboreze cu agresorul, cel ocupat cu ocupantul! În Uniunea Euro-Asiatică așa ceva este de “bon ton”! Și face parte din tradiție. În iunie 1990, după 3 luni de rezistență, Lituania a fost nevoită să își suspende declarația de independență, capitulând sub blocada instaurată de Gorbaciov cu complicitatea lui Francois Mitterand și Helmut Kohl. Atunci, aceștia i-au sfătuit “părintește” pe lituanieni să colaboreze cu Moscova! (5)

Tot de ’bon ton’ este ca Bruxelles-ul să transmită mesaje Ucrainei prin care aceasta să priceapă că o eventuală aderare la Uniunea Europeană se va lăsa mult așteptată. Unii analiști politici pun lipsa de entuziasm a Bruxelles-ului față de o relație cu Ucraina pe seama crizei economice și a dificultăților financiare cu care se confruntă Uniunea.

Cred mai degrabă că partea “Euro” a Uniunii respinge Ucraina de frică! Nu vrea să fie acuzată de adulter de cealaltă parte, cea “Asiatică”. Asta pentru că, din “sărăcia” ei, Uniunea Europeană s-a hotărât să acorde 4,6 miliarde dolari – în perioada 2014-2020 – pentru “a întări democrația și drepturile omului și pentru a contribui la menținerea păcii și a stabilității” în unele țări din Africa, Caraibe și Pacific!

Astfel, R.D. Congo va primi 620 milioane euro, Rwanda 460 milioane, iar Republica Centrafricană 352 de milioane. (6)

Separat, Franța va “dărui masa” cu 2,8 miliarde euro! Pentru “dezvoltarea” țărilor din Africa Subsahariană. Din primii bani sosiți, președintele Republicii Mali și-a “tras” un avion personal de 40 de milioane dolari! Franța și UE l-au achitat. Nimic nu e prea scump atunci când este cazul să-i răsplătești pe cei care te colonizează.

Ucraina, nefiind în această ipostază binecuvantată, primește bani (mai puțini) dar cu condiția să lupte cu “cancerul corupției endemice”. Nu-i rău, oricum nu are voie să lupte cu rușii.(7)

În 2001, la Berlin, în clădirea Reichstag-ului, în fața parlamentarilor germani, Vladimir Putin a ținut un discurs memorabil. Vorbind despre relațiile Rusiei cu Europa Occidentală, dar axându-se mai mult pe cele cu Germania, el a scos în evidență afinitatea naturală dintre Rusia și Europa! A remarcat că în această relație, Moscova și Berlinul sunt cele doua centre de gravitație. Nu aceleași calde sentimente le-a arătat pentru Statele Unite și prezența lor ca o putere europeană, dimpotrivă. El i-a atenționat pe parlamentarii germani că: “Între Europa Occidentală și Rusia nu se află decât câteva puncte de suspensie, în timp ce între Europa și America se află un ocean”.

În cursul secolului 20, America a trecut de două ori oceanul. De fiecare dată pentru a salva o civilizație europeană ce părea incapabilă să se guverneze singură, cum constata Jean Francois Revel. Azi, se pare că nu mai are dorința sau puterea să o facă. Cauzele sunt numeroase și explicațiile la fel. Cea mai recentă îi aparține lui Garry Kasparov: “Obama îl face pe Jimmy Carter să semene cu Winston Churchill”.

Dar nu numai America, ci întreg Occidentul se confruntă cu o criză a conducătorilor puternici. Vremea lor a trecut. La putere ajung acum funcțiile politice disimulate antropomorf.

Câtă “putere” au ele cu adevărat o arată azi Putin, care s-a apucat, nederanjat de nimeni, să elimine unul câte unul “punctele de suspensie”. O face doar pentru a da chip și formă “afinității naturale” dintre Rusia și Europa. Cu dragostea nu te joci!

Idila începută în anii ’70, în timpul războiului rece, a fost întreruptă de intervenția lui Ronald Reagan, sprijinit de Margaret Thatcher și Papa Ioan Paul al II-lea. A fost reluată azi, cu certitudinea că de data aceasta nu va mai fi întreruptă de nimeni. Atunci îi apropia Marx, acum îi înlănțuie Conducta.

Despre romantica poveste de dragoste dintre Occident și Rusia a scris acum 30 de ani un observator pe cât de atent pe atât de competent, scriitorul și filozoful Alexandr Zinoviev.

Sunt câteva rânduri ce trebuiesc reamintite, asta și pentru că sentimentele nutrite de părțile implicate au rămas neafectate de scurgerea timpului:

“Este vorba de o poveste de iubire ceva mai deosebită: între Uniunea Sovietică (pe scurt Moscova) și Occident…Iubirea dintre eroii mei nu este numai adevarată, ci în același timp contemporană: deci homosexuală. Iar Moscova este partenerul activ. Întrebati orice cetățean sovietic ce-i face Moscova Occidentului și veti auzi un răspuns ce sprijină cele de mai sus. Cetățenii din țările occidentale v-ar spune același lucru folosind însă expresii mai puțin indecente. Atitudinea oamenilor sovietici față de această împreunare este total diferită. Occidentul consideră că este ceva sănătos și resimte cele mai voluptoase satisfacții. Senzația noastră este de rușine și dezgust. E adevărat nu pentru noi înșine, ci pentru Occident”.

Surse:

(1)   http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17228772-rfi-germania-teme-rusia-foloseste-bulgaria-pentru-castiga-influenta.htm

(2)   http://inliniedreapta.net/germania-ost-politik-si-aprovizionarea-cu-scanduri/)

(3)   http://www.lemonde.fr/europe/article/2014/05/30/ukraine-la-russie-rapatrie-ses-combattants-tues-a-donetsk_4429367_3214.html)

(4)   (http://www.hotnews.ro/stiri-international-17536053-criza-din-ucraina-moscova-vrea-incetare-focului-durabila-pentru-inceperea-dialogului.htm

(5)   “Revirimentul Democratiei” – Jean Francois Revel

(6)   http://www.agenceecofin.com/aide-au-developpement/2006-20941-l-ue-va-accorder-4-6-milliards-d-euros-a-15-pays-africains-entre-2014-et-2020-detail-par-pays)

(7)   http://www.agenceecofin.com/aide-au-developpement/2705-20307-l-afd-a-consacre-37-de-ses-financements-a-l-afrique-subsaharienne-en-2013)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: